Deparazitarea internă la pisici este una dintre cele mai importante măsuri de prevenție pentru sănătatea animalului, dar și una dintre cele mai des făcute greșit. Mulți stăpâni o văd ca pe „o pastilă dată din când în când”, însă lucrurile sunt mai nuanțate. Pisicile pot avea paraziți intestinali fără semne evidente, iar în alte cazuri pot apărea vărsături, diaree, scădere în greutate, blană ternă, abdomen umflat sau viermi vizibili în fecale. Paraziții gastrointestinali sunt o problemă frecventă la pisici, iar unele infestații pot afecta și oamenii, mai ales prin contact cu medii contaminate sau igienă deficitară.

Deparazitarea internă la pisici trebuie făcută corect, în funcție de vârstă, greutate, stil de viață, acces la exterior, contact cu alte animale, prezența puricilor și riscul real de reinfestare. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, pisica poate fi evaluată corect, iar medicul veterinar poate recomanda schema potrivită de deparazitare, analize coproparazitologice sau tratament specific, în funcție de fiecare caz. În acest articol explicăm când se face deparazitarea internă, ce paraziți poate viza, ce semne trebuie urmărite și ce greșeli ar trebui evitate.

Ce înseamnă deparazitarea internă la pisici?

Deparazitarea internă la pisici înseamnă administrarea unui produs antiparazitar care acționează asupra paraziților interni. De cele mai multe ori, stăpânii se gândesc la viermii intestinali, dar există mai multe categorii de paraziți care pot afecta pisicile.

Printre paraziții interni întâlniți la pisici se pot număra:

• limbricii;
• tenia;
• viermii cu cârlig;
• Giardia;
• coccidiile;
• alți paraziți gastrointestinali.

Nu toate produsele acționează asupra tuturor paraziților. De exemplu, un tratament potrivit pentru limbrici poate să nu fie suficient pentru Giardia sau coccidii. De aceea, deparazitarea internă la pisici nu ar trebui făcută la întâmplare.

De ce este importantă deparazitarea internă?

Paraziții intestinali pot afecta digestia, absorbția nutrienților și starea generală a pisicii. La pui, impactul poate fi mai puternic, deoarece organismul este în creștere și se poate deshidrata sau slăbi mai repede. Cornell Feline Health Center menționează că paraziții gastrointestinali la pisici pot da semne nespecifice, precum blană ternă, tuse, vărsături, diaree, scaun cu mucus sau sânge, lipsa poftei de mâncare, mucoase palide sau abdomen umflat. Cititi si: Giardia la câini.

Deparazitarea internă contează pentru că poate ajuta la:

• protejarea sănătății digestive;
• prevenirea slăbirii și a anemiei;
• reducerea riscului de contaminare a mediului;
• protejarea altor animale din casă;
• reducerea riscului pentru oameni, în cazul unor paraziți zoonotici;
• menținerea unei prevenții corecte pe termen lung.

Pisica de apartament are nevoie de deparazitare internă?

Da, poate avea nevoie, chiar dacă riscul este mai mic decât la o pisică ce iese afară. O pisică de apartament poate intra în contact cu paraziți prin purici, alte animale, insecte, încălțăminte murdară, hrană contaminată sau prin istoricul ei anterior, mai ales dacă a fost adoptată recent.

Pisicile care ies afară, vânează rozătoare sau au contact cu alte animale au, de obicei, risc mai mare. VCA explică faptul că pisicile pot lua paraziți interni în moduri diferite, inclusiv prin ingestia ouălor din fecale contaminate, prin purici în cazul teniei sau prin rozătoare și alte gazde intermediare. Cititi si: Giardia la pisici.

Când se face deparazitarea internă la pisici?

Nu există o singură schemă perfectă pentru toate pisicile. Frecvența depinde de vârstă, stil de viață și risc. ESCCAP subliniază că deparazitarea câinilor și pisicilor trebuie stabilită în funcție de riscul individual, inclusiv acces la exterior, vânătoare, dietă cu carne crudă, expunere anterioară și recomandarea medicului veterinar.

În general, medicul veterinar poate recomanda o schemă diferită pentru:

• pui de pisică;
• pisici adulte de apartament;
• pisici care ies afară;
• pisici care vânează;
• pisici adoptate recent;
• pisici cu purici;
• pisici care trăiesc cu alte animale;
• pisici cu diaree, vărsături sau slăbire;
• pisici gestante sau care alăptează.

Deparazitarea internă la puii de pisică

Puii sunt mai vulnerabili la paraziți. Unele infestații pot apărea devreme, inclusiv prin transmitere de la mamă. Cornell explică faptul că puii pot lua larve de Toxocara cati prin laptele mamei, iar limbricii sunt printre cei mai frecvenți paraziți intestinali la pisici, cu rate mai mari la pui. Citiți și: Mâncărime la câini.

La pui, paraziții pot provoca:

• abdomen umflat;
• diaree;
• vărsături;
• blană fără luciu;
• creștere lentă;
• apatie;
• anemie;
• deshidratare.

Schema pentru pui trebuie stabilită de medicul veterinar. Contează vârsta exactă, greutatea, starea generală și produsul folosit. Nu administra deparazitant pentru adulți unui pui fără recomandare, pentru că dozarea greșită poate fi periculoasă.

Deparazitarea internă la pisicile adulte

La pisicile adulte, schema depinde mult de stilul de viață. O pisică adultă care stă exclusiv în apartament și nu are contact cu alte animale poate avea un risc diferit față de o pisică ce iese afară, vânează sau are purici.

Medicul veterinar poate recomanda deparazitare internă periodică sau testare coproparazitologică, în funcție de caz. VCA menționează că examinarea fecală ar trebui să facă parte din programul de îngrijire preventivă de rutină al pisicii, deoarece unii paraziți nu sunt descoperiți până când apar semne clinice.

Ce paraziți poate viza deparazitarea internă?

Limbricii

Limbricii sunt printre cei mai comuni paraziți intestinali la pisici. Pot afecta mai ales puii, dar pot apărea și la adulte. Uneori pot fi observați în fecale sau în vomă, dar nu întotdeauna.

Semne posibile:

• abdomen umflat;
• vărsături;
• diaree;
• blană ternă;
• scădere în greutate;
• creștere lentă la pui.

Tenia

Tenia este adesea legată de purici sau de vânătoare. Pisica se poate infesta dacă înghite un purice infectat sau dacă mănâncă rozătoare infectate. VCA explică faptul că teniile au nevoie de gazde intermediare, precum purici, păsări sau rozătoare, iar pisica nu ia de obicei tenia direct de la altă pisică sau câine.

Semne posibile:

• segmente albe ca boabele de orez lângă anus;
• segmente în fecale;
• lins excesiv în zona posterioară;
• scădere în greutate;
• disconfort digestiv.

Viermii cu cârlig

Viermii cu cârlig pot fi mai periculoși, deoarece se pot hrăni cu sânge și pot produce anemie. VCA notează că viermii cu cârlig se atașează de intestin și se hrănesc cu sânge, iar în infestații pot cauza anemie severă.

Semne posibile:

• gingii palide;
• slăbiciune;
• diaree;
• scădere în greutate;
• apatie.

Giardia și coccidiile

Giardia și coccidiile nu sunt viermi, ci paraziți microscopici. Este important de știut că un deparazitant obișnuit pentru viermi nu rezolvă neapărat aceste infecții. De aceea, dacă pisica are diaree persistentă, medicul poate recomanda teste specifice și tratament adaptat.

Semne că pisica poate avea paraziți interni

Unele pisici nu au semne clare. Altele pot avea simptome digestive sau generale. Cititi si: Infecție ureche la câine.

Semne digestive

• diaree;
• vărsături;
• scaun cu mucus;
• scaun cu sânge;
• abdomen umflat;
• gaze;
• viermi vizibili în fecale;
• segmente asemănătoare boabelor de orez;
• lipsa poftei de mâncare.

Semne generale

• blană ternă;
• scădere în greutate;
• apatie;
• creștere lentă la pui;
• gingii palide;
• slăbiciune;
• deshidratare.

Dacă vezi viermi în litieră sau segmente lângă anus, nu amâna consultul. Dacă nu vezi viermi, asta nu înseamnă automat că pisica nu are paraziți, deoarece ouăle sau chisturile pot fi microscopice.

Este nevoie de analiză înainte de deparazitare?

Nu întotdeauna, dar poate fi foarte utilă. Examenul coproparazitologic ajută la identificarea ouălor, chisturilor sau altor forme parazitare. În unele cazuri, medicul poate recomanda testarea înainte de tratament, mai ales dacă pisica are diaree, slăbește, vomită sau are simptome recurente.

VCA explică faptul că limbricii și viermii cu cârlig sunt diagnosticați prin flotarea fecală, iar tenia poate fi identificată prin observarea segmentelor pe fecale sau în jurul anusului.

De ce nu este bine să alegi singur deparazitantul?

Pentru că pisicile sunt sensibile, iar produsele nu sunt toate la fel. Un produs poate acționa pe limbrici, dar nu pe tenie. Altul poate fi nepotrivit pentru un pui, pentru o pisică gestantă sau pentru o pisică bolnavă. De asemenea, produsele pentru câini nu trebuie folosite la pisici decât dacă medicul spune clar că sunt potrivite.

Greșeli frecvente:

• administrarea unui produs pentru câini;
• dozarea aproximativă;
• deparazitarea fără cântărirea pisicii;
• repetarea tratamentului fără recomandare;
• folosirea aceluiași produs pentru orice problemă digestivă;
• ignorarea puricilor în cazul teniei;
• tratarea unei singure pisici, deși în casă sunt mai multe animale expuse.

Cornell recomandă ca tratamentul paraziților gastrointestinali să fie făcut cu medicamente prescrise de veterinar și ca instrucțiunile să fie urmate atent.

Ce se întâmplă după deparazitarea internă?

După deparazitarea internă, unele pisici pot elimina paraziți prin fecale. Alteori, nu se vede nimic. Asta nu înseamnă neapărat că tratamentul nu a funcționat. Depinde de tipul parazitului, de produs și de gradul infestării.

Unele pisici pot avea temporar:

• scaun mai moale;
• ușoară stare de disconfort;
• modificări digestive trecătoare.

Dacă apar vărsături repetate, apatie severă, diaree intensă, sânge în scaun sau reacții neobișnuite, contactează medicul veterinar.

Deparazitarea internă și puricii: legătura importantă

Dacă pisica are tenie, este foarte important să controlezi și puricii. În cazul teniei Dipylidium caninum, pisica se poate infesta prin ingerarea unui purice infectat. VCA menționează că Dipylidium caninum, cea mai comună tenie la pisici, are puricele ca gazdă intermediară.

Asta înseamnă că deparazitarea internă poate fi insuficientă dacă nu rezolvi și problema puricilor. Pisica se poate reinfesta.

Cum previi reinfestarea?

Deparazitarea internă la pisici funcționează mai bine atunci când este combinată cu igienă și prevenție.

Măsuri utile:

• curăță litiera zilnic;
• spală litiera periodic;
• controlează puricii;
• aspiră zonele unde stă pisica;
• spală păturile și culcușul;
• evită supraaglomerarea animalelor;
• testează pisicile nou adoptate;
• nu lăsa pisica să vâneze, dacă este posibil;
• discută cu medicul despre schema potrivită;
• tratează toate animalele expuse, dacă medicul recomandă.

Cornell recomandă îndepărtarea zilnică a fecalelor, curățarea litierei, evitarea supraaglomerării, evitarea dietelor cu carne crudă și controlul gazdelor intermediare precum puricii, căpușele și rozătoarele.

Când trebuie să mergi la veterinar?

Programează un consult dacă observi:

• viermi în fecale;
• segmente albe lângă anus;
• diaree persistentă;
• vărsături repetate;
• sânge în scaun;
• mucus în scaun;
• scădere în greutate;
• abdomen umflat;
• blană ternă;
• apatie;
• gingii palide;
• pui care nu cresc normal;
• pisică adoptată recent fără istoric clar.

La pui, consultul este și mai important, pentru că paraziții pot afecta creșterea și pot duce mai repede la slăbiciune sau deshidratare.

Întrebări frecvente despre deparazitarea internă la pisici

Pisica de apartament trebuie deparazitată intern?

Da, în multe cazuri poate fi recomandat, dar frecvența depinde de risc. O pisică de apartament are risc mai mic decât una care iese afară, dar nu risc zero.

Pot cumpăra singur deparazitant de la farmacie?

Poți cumpăra produse, dar cel mai sigur este să alegi produsul după recomandarea medicului veterinar. Contează greutatea, vârsta, starea pisicii și tipul de parazit vizat.

Deparazitarea internă tratează și Giardia?

Nu întotdeauna. Giardia este un parazit microscopic și poate necesita teste și tratament specific.

Dacă pisica are tenie, ajunge o pastilă?

Depinde de produs și de situație. Dacă sunt implicați puricii, trebuie controlată și infestarea cu purici, altfel pisica se poate reinfesta.

Pisica poate avea paraziți fără simptome?

Da. Unele pisici pot avea paraziți fără semne evidente, motiv pentru care controalele preventive și analiza fecalelor pot fi utile.

Concluzie

Deparazitarea internă la pisici este importantă, dar trebuie făcută corect. Nu este doar o pastilă administrată la întâmplare, ci o parte din prevenția medicală a pisicii. Schema potrivită depinde de vârstă, greutate, stil de viață, contact cu alte animale, prezența puricilor și riscul individual.

Dacă pisica are diaree, vărsături, slăbește, are blană ternă, abdomen umflat sau vezi viermi în litieră, este recomandat consultul veterinar. Cu un produs potrivit, doză corectă, igienă bună și controlul puricilor, riscul de paraziți interni poate fi redus, iar pisica poate rămâne mai sănătoasă pe termen lung.