Pisica vomită mâncarea și nu știi dacă este ceva minor sau un semn că trebuie să mergi la veterinar? Este o situație pe care mulți stăpâni o observă: pisica mănâncă, apoi la scurt timp elimină hrana aproape întreagă sau parțial digerată. Uneori se întâmplă pentru că a mâncat prea repede, alteori pentru că hrana nu i-a priit, iar în unele cazuri poate fi vorba despre o problemă digestivă, esofagiană sau o afecțiune care are nevoie de investigații. De aceea, nu este suficient să spui doar „a vomitat”, ci contează cum, când și cât de des se întâmplă. Dacă ai căutat „pisica vomită mâncarea”, probabil vrei să înțelegi diferența dintre regurgitare și vomă, ce cauze pot exista și când situația devine motiv de îngrijorare. Dacă pisica vomită o singură dată, apoi mănâncă normal, este vioaie și nu are alte simptome, o poți monitoriza atent. Dar dacă episoadele se repetă, apar apatie, refuz alimentar, diaree, sânge sau slăbiciune, este nevoie de consult. Dacă ești din București, RujanVet, cabinet veterinar sector 4, poate evalua cauza și poate recomanda pașii potriviți. Pisica vomită mâncarea sau regurgitează? Primul lucru important este să faci diferența dintre vărsătură și regurgitare. În limbajul de zi cu zi, stăpânii spun adesea „pisica vomită mâncarea”, dar medical pot fi două situații diferite. Vărsătura este un proces activ. De obicei, pisica are greață, se contractă, își încordează abdomenul, poate saliva, poate înghiți des, apoi elimină conținut din stomac. Mâncarea poate fi parțial digerată, amestecată cu lichid, spumă sau bilă. Regurgitarea este mai pasivă. Pisica elimină hrana fără efort abdominal evident, de multe ori la scurt timp după ce a mâncat. Mâncarea poate arăta aproape întreagă, nedigerată, uneori sub formă de tub sau grămadă compactă. Această diferență contează pentru că regurgitarea poate sugera probleme legate de esofag, mâncat prea rapid sau dificultăți de transport al hranei spre stomac, în timp ce vărsătura poate indica greață, iritație gastrică, boli digestive sau alte probleme interne. Cum îți dai seama ce se întâmplă Stăpânul poate observa câteva detalii simple acasă. Nu trebuie să pui singur diagnosticul, dar aceste informații îl ajută mult pe medicul veterinar. Uită-te la: cât timp trece între masă și episod; dacă pisica face efort abdominal; dacă se aude că „se chinuie” înainte; dacă salivează sau își linge botul; dacă hrana este întreagă sau digerată; dacă apare lichid galben, spumă sau sânge; dacă episodul apare după fiecare masă; dacă pisica mănâncă prea repede; dacă are poftă de mâncare după episod; dacă este vioaie sau apatică. Dacă pisica elimină mâncarea imediat după masă, fără efort, poate fi regurgitare. Dacă se contractă, are greață și elimină conținut gastric, este mai probabil să fie vărsătură. Un video scurt cu episodul poate fi foarte util la cabinet. Uneori, descrierea „pisica vomită mâncarea” nu este suficientă, dar un video îl ajută pe medic să vadă dacă pare vomă sau regurgitare. Vezi si pisica vomita viermi. De ce pisica vomită mâncarea după ce mănâncă Există mai multe cauze posibile. Unele sunt simple și pot fi gestionate prin schimbări în rutină, dar altele au nevoie de consult și investigații. Mănâncă prea repede Una dintre cele mai frecvente cauze este mâncatul rapid. Pisica înghite multă hrană într-un timp scurt, stomacul se umple repede, iar organismul elimină mâncarea. Acest lucru este mai frecvent la pisicile care au competiție cu alte animale, au fost obișnuite să primească mese rare sau sunt foarte pofticioase. Semne că mănâncă prea repede: episodul apare imediat după masă; hrana este aproape întreagă; pisica pare bine după; nu are diaree, apatie sau alte simptome; se repede la bol și înghite fără să mestece. În aceste cazuri, pot ajuta mesele mai mici și mai dese, bolurile anti-înfulecare, hrănitoarele interactive sau separarea pisicilor la masă. Porția este prea mare Uneori, pisica vomită mâncarea pentru că primește prea mult odată. O porție mare poate suprasolicita stomacul, mai ales dacă pisica mănâncă repede. Chiar dacă porția zilnică totală este corectă, împărțirea ei contează. În loc de una-două mese mari, unele pisici tolerează mai bine trei-patru mese mai mici. Acest lucru poate ajuta mai ales la pisicile care vomită după masă, dar sunt vioaie și nu au alte semne de boală. Hrana a fost schimbată brusc Schimbarea bruscă a hranei poate irita digestia. Pisicile sunt sensibile la miros, textură și compoziție, iar trecerea directă de la o hrană la alta poate duce la vărsături, scaune moi sau refuz alimentar. Dacă pisica vomită mâncarea după ce ai schimbat hrana, cauza poate fi tranziția prea rapidă. Ideal, schimbarea se face treptat, pe parcursul mai multor zile, amestecând hrana nouă cu cea veche. Totuși, dacă pisica vomită repetat, nu mănâncă sau devine apatică, nu presupune că este doar de la hrană. Poate exista și o problemă medicală. Cititi si: de câte ori trebuie să mănânce o pisică pe zi. Regurgitare la pisici: când poate fi o problemă Regurgitarea ocazională după o masă mâncată prea repede poate părea minoră. Dar dacă se repetă des, apare după aproape fiecare masă sau pisica slăbește, trebuie investigată. Regurgitarea frecventă poate fi asociată cu: probleme ale esofagului; dificultăți de înghițire; inflamație; corp străin; tulburări de motilitate; probleme congenitale sau dobândite; disconfort oral sau dentar; mâncat rapid și repetat. Dacă pisica vomită mâncarea nedigerată de multe ori, mai ales imediat după masă, medicul poate recomanda investigații pentru a vedea dacă hrana ajunge corect în stomac sau dacă există o problemă pe traseu. Pisica vomită mâncare nedigerată Mâncarea nedigerată poate apărea atât în regurgitare, cât și în vărsături apărute rapid după masă. Aspectul hranei este un indiciu, dar nu stabilește singur diagnosticul. Dacă hrana este aproape întreagă și apare imediat după masă, poate fi regurgitare sau mâncat prea repede. Dacă apare la ceva timp după masă, cu greață și contracții, poate fi vărsătură. Este important să urmărești frecvența. Un episod rar, la o pisică vioaie, poate fi monitorizat. Dar dacă pisica vomită mâncarea de mai multe ori pe săptămână sau după fiecare masă, nu este normal și trebuie verificată. Pisica vomită mâncarea și apoi cere iar de mâncare Unele pisici vomită sau

Pisica vomită des și nu știi dacă este vorba despre un ghem de păr, o problemă digestivă sau ceva mai serios? Este o întrebare foarte frecventă, pentru că multe pisici vomită ocazional, iar stăpânii ajung să creadă că este „normal la pisici”. Totuși, vărsăturile repetate nu trebuie ignorate. O pisică poate vomita din cauza părului înghițit, a mâncatului prea rapid, a unei schimbări de hrană sau a stresului, dar și din cauza unor boli digestive, renale, hepatice, pancreatice, parazitare sau chiar a unui corp străin. Dacă pisica vomită des, cel mai important este să urmărești contextul: cât de des se întâmplă, cum arată voma, dacă mănâncă, dacă bea apă, dacă merge normal la litieră și dacă este vioaie sau apatică. Uneori, situația poate fi monitorizată pe termen scurt, dar alteori trebuie mers rapid la veterinar. Dacă ești din București și pisica ta vomită frecvent, RujanVet, cabinet veterinar sector 4, poate evalua cauza și poate recomanda tratamentul potrivit, fără să tratezi acasă după presupuneri. Este normal ca o pisică să vomite? O pisică poate vomita ocazional, iar un episod rar nu înseamnă automat o boală gravă. Uneori, cauza poate fi un ghem de păr, o masă mâncată prea repede sau o mică iritație digestivă. Problema apare când vărsăturile devin frecvente, se repetă în aceeași zi, apar săptămânal sau sunt însoțite de alte semne. Pisica vomită des atunci când episoadele nu mai sunt întâmplătoare. Dacă stăpânul ajunge să spună „iar a vomitat”, „vomită aproape săptămânal” sau „nu știu de ce vomită așa des”, este un semn că situația trebuie investigată. Vărsătura nu este o boală în sine, ci un simptom. Corpul pisicii elimină conținut gastric sau intestinal dintr-un motiv. Uneori motivul este simplu, alteori poate fi o afecțiune internă care are nevoie de tratament. Pisica vomită des sau regurgitează? Un detaliu important este diferența dintre vărsătură și regurgitare. Mulți stăpâni le numesc pe ambele „vomă”, dar medical pot indica probleme diferite. Vărsătura este de obicei însoțită de efort abdominal. Pisica poate saliva, poate înghiți des, se poate contracta și apoi elimină mâncare digerată parțial, lichid, spumă sau bilă. Regurgitarea apare mai pasiv. Mâncarea poate ieși aproape nedigerată, uneori la scurt timp după masă, fără efort abdominal evident. Poate avea legătură cu mâncatul prea rapid, probleme esofagiene sau alte tulburări. Pentru medicul veterinar contează mult această diferență. Dacă poți, filmează episodul. Un video scurt poate ajuta la înțelegerea problemei, mai ales când pisica vomită des, dar la cabinet pare normală. Cauze frecvente pentru care pisica vomită des Există multe cauze posibile. Unele sunt ușoare, altele pot deveni serioase dacă sunt ignorate. De aceea, nu este bine să presupui că toate vărsăturile sunt de la ghemuri de păr. Ghemurile de păr Pisicile se spală des și înghit păr. Uneori, părul se acumulează și este eliminat prin vomă. Acest lucru poate apărea mai ales la pisicile cu blană lungă, în perioadele de năpârlire sau la pisicile care se toaletează excesiv. Totuși, dacă pisica vomită des ghemuri de păr, nu trebuie considerat automat normal. Vărsăturile frecvente cu păr pot indica năpârlire excesivă, stres, mâncărimi, probleme dermatologice, lipsă de periaj sau probleme digestive care împiedică eliminarea normală a părului prin intestin. Vezi si pisica vomita viermi. Mâncatul prea rapid Unele pisici mănâncă foarte repede și apoi vomită hrana la scurt timp după masă. Acest lucru se întâmplă mai ales în case cu mai multe animale, unde pisica simte competiție, sau la pisicile care primesc mese rare și ajung foarte flămânde. În astfel de cazuri pot ajuta: mese mai mici și mai dese; boluri anti-înfulecare; hrănitoare interactive; separarea pisicilor la masă; evitarea porțiilor mari puse dintr-o dată. Dacă totuși pisica vomită des chiar și după aceste ajustări, trebuie verificată medical. Schimbarea bruscă a hranei Pisicile pot fi sensibile la schimbările alimentare. O hrană nouă introdusă brusc poate provoca vărsături, diaree sau refuz alimentar. De aceea, tranziția trebuie făcută treptat, amestecând hrana nouă cu cea veche pe parcursul mai multor zile. Dacă pisica vomită des după o schimbare de hrană, revino la o dietă simplă și discută cu medicul veterinar, mai ales dacă apar apatie, diaree sau lipsa poftei de mâncare. Intoleranțe sau alergii alimentare Unele pisici pot avea sensibilitate la anumite ingrediente. Vărsăturile pot apărea împreună cu scaune moi, mâncărimi, otite, lins excesiv sau probleme ale pielii. Totuși, alergiile alimentare nu se diagnostichează doar pentru că pisica vomită. Dacă există suspiciune de alergie sau intoleranță, medicul poate recomanda o dietă specială sau o dietă de eliminare. Nu este ideal să schimbi hrana haotic, de la o marcă la alta, pentru că poți agrava digestia și devine mai greu de înțeles cauza. Când vărsăturile pot indica o problemă digestivă Dacă pisica vomită des, cauza poate fi în stomac sau intestine. Inflamațiile digestive, gastrita, bolile inflamatorii intestinale, paraziții, infecțiile sau corpii străini pot provoca episoade repetate. Semne care pot sugera o problemă digestivă: vărsături repetate; diaree; constipație; mucus sau sânge în scaun; abdomen dureros; balonare; scădere în greutate; poftă de mâncare schimbată; pisica mănâncă, dar slăbește; stare de greață, cu salivare sau lins pe bot. O pisică ce vomită frecvent și slăbește trebuie evaluată cât mai repede. Nu este suficient să îi schimbi hrana fără să afli dacă există o problemă internă. Cititi si: pisica vomita mancarea. Pisica vomită spumă albă Voma cu spumă albă poate apărea când stomacul este gol, când există greață, iritație gastrică sau alte probleme digestive. Uneori, stăpânii spun că pisica „vomită salivă” sau „vomită spumă”. Acest lucru nu spune singur diagnosticul. Dacă se întâmplă o singură dată și pisica este vioaie, poate fi monitorizată. Dacă pisica vomită des spumă albă, nu mănâncă, se ascunde sau este apatică, este nevoie de consult. Spuma albă poate apărea și în situații mai serioase, mai ales dacă este asociată cu vărsături repetate, durere, deshidratare sau suspiciune de corp străin. Cititi si: de câte ori trebuie să mănânce o pisică pe zi. Pisica vomită galben Voma galbenă este adesea asociată cu bilă. Poate apărea când stomacul este gol, dar poate fi legată și de iritații digestive, greață, probleme hepatobiliare,

Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile, situația nu trebuie tratată ca un simplu moft. Pisicile pot refuza hrana pentru scurt timp din stres, schimbarea mediului sau o mâncare nouă, dar două zile fără mâncare reprezintă un semnal important. Spre deosebire de alte animale, pisicile pot dezvolta rapid probleme serioase atunci când nu se hrănesc, mai ales dacă sunt supraponderale, bolnave, senior sau foarte sensibile. Lipsa poftei de mâncare poate fi legată de durere, febră, probleme dentare, greață, boli renale, infecții, blocaj urinar, intoxicații sau alte afecțiuni care au nevoie de consult. Dacă ai căutat „pisica nu mănâncă de 2 zile”, cel mai probabil vrei să știi când devine urgent, ce semne să urmărești și ce poți face până ajungi la medic. Răspunsul corect este acesta: dacă refuzul hranei durează deja de 48 de ore, este recomandat să contactezi un medic veterinar, chiar dacă pisica pare doar retrasă. Dacă ești din București, RujanVet, cabinet veterinar sector 4, poate evalua pisica, poate verifica dacă există deshidratare, durere sau altă cauză medicală și poate recomanda tratamentul potrivit. În continuare, explicăm clar ce trebuie urmărit. De ce este grav când pisica nu mănâncă de 2 zile O pisică nu ar trebui să stea mult timp fără hrană. Chiar dacă uneori pare că „se alintă” sau că refuză doar mâncarea din bol, lipsa alimentației timp de 2 zile poate deveni periculoasă. Pisicile sunt animale care ascund foarte bine boala, iar refuzul hranei este unul dintre semnele importante că ceva nu este în regulă. Când pisica nu mănâncă de 2 zile, organismul începe să folosească rezervele de energie. La unele pisici, mai ales la cele supraponderale, acest proces poate pune presiune pe ficat. De aceea, nu este bine să aștepți prea mult, sperând că „mănâncă ea când i se face foame”. Refuzul hranei poate fi primul semn al unei probleme medicale. Uneori, pisica nu mănâncă pentru că o doare gura. Alteori, are greață, febră, infecție, probleme urinare, boală renală sau a înghițit ceva nepotrivit. Fără consult, este greu să știi cauza reală.Vezi si pisica vomita viermi. Pisica nu mănâncă de 2 zile, dar bea apă. Este mai puțin grav? Faptul că bea apă este un semn mai bun decât dacă ar refuza complet și apa, dar nu înseamnă că situația este sigură. O pisică poate bea apă și totuși să fie bolnavă. Unele afecțiuni chiar pot duce la sete crescută, cum se întâmplă în anumite probleme renale, diabet sau alte dezechilibre interne. Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile, dar bea apă, trebuie să urmărești atent: cât de mult bea; dacă urinează normal; dacă merge des la litieră; dacă vomită; dacă pare apatică; dacă se ascunde; dacă slăbește; dacă are respirație modificată; dacă salivează sau pare grețoasă; dacă are durere când o atingi. Nu te liniști doar pentru că bea apă. Lipsa hranei timp de 48 de ore este suficient de importantă încât să ceri sfatul medicului veterinar. Pisica nu mănâncă și este apatică Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile și este apatică, situația devine mai urgentă. Apatia arată că nu este vorba doar despre o preferință alimentară. O pisică apatică poate avea durere, febră, deshidratare, greață, infecție sau altă problemă care îi afectează starea generală. Semnele de apatie includ: doarme mult mai mult decât de obicei; se ascunde; nu reacționează când o chemi; nu se mai spală; nu mai vine la bol; stă ghemuită; are privirea absentă; nu mai sare pe locurile preferate; evită contactul; se mișcă lent; pare slăbită. O pisică poate ascunde boala până când nu mai poate compensa. De aceea, combinația dintre refuz alimentar și apatie nu trebuie amânată. Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile și pare schimbată, programează un consult.  Cauze posibile când pisica refuză mâncarea Lipsa poftei de mâncare la pisici poate avea multe cauze. Unele sunt legate de stres sau mediu, dar multe sunt medicale. Stăpânul nu trebuie să pună singur diagnosticul, dar este util să știe ce probleme pot exista în spate. Cititi si: de câte ori trebuie să mănânce o pisică pe zi. Cauze posibile: dureri dentare; gingivită sau stomatită; febră; infecții; greață; gastrită; pancreatită; boli renale; boli hepatice; diabet; probleme urinare; constipație; blocaj intestinal; intoxicații; stres puternic; schimbarea bruscă a hranei; durere după o lovitură sau căzătură; boli respiratorii; paraziți; efecte după anestezie sau tratamente. Când pisica nu mănâncă de 2 zile, trebuie să te gândești că refuzul hranei este un simptom, nu problema finală. Tratamentul corect depinde de cauză. Probleme dentare: o cauză frecventă ignorată O pisică poate refuza hrana pentru că o doare gura. Uneori, stăpânul observă că vine la bol, miroase mâncarea, încearcă să mănânce și apoi pleacă. Alteori, mestecă pe o parte, scapă mâncarea din gură sau preferă doar hrana moale. Semne care pot sugera probleme dentare: respirație urât mirositoare; salivare; gingii roșii; tartru; durere la atingerea gurii; mestecat greu; scăparea hranei din gură; refuzul bobițelor; preferință bruscă pentru hrană umedă; lins pe bot. Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile din cauza durerii dentare, nu se va rezolva doar schimbând marca hranei. Are nevoie de consult, evaluare orală și tratament potrivit. Pisica nu mănâncă și vomită Vărsăturile schimbă situația. Dacă pisica nu mănâncă de 2 zile și vomită, poate fi vorba despre greață, gastrită, pancreatită, corp străin, intoxicație, boală renală sau altă problemă internă. Vărsăturile repetate cresc și riscul de deshidratare. Cititi si: pisica vomita mancarea. Mergi la veterinar dacă observi: vărsături repetate; vomă cu sânge; pisica nu poate păstra apa; abdomen dureros; salivare excesivă; apatie; slăbiciune; diaree; lipsa urinării; suspiciune că a mâncat ceva toxic. Nu îi da medicamente pentru oameni împotriva greței sau durerii. Multe produse umane sunt periculoase pentru pisici. Medicul trebuie să stabilească tratamentul corect. Pisica nu mănâncă și are diaree Diareea asociată cu refuzul hranei poate indica o problemă digestivă, infecțioasă, parazitară, alimentară sau o reacție la ceva ingerat. Dacă pisica are diaree și nu mănâncă, se poate deshidrata mai repede. Urmărește: cât de des are scaun; dacă scaunul este apos; dacă apare sânge; dacă există mucus; dacă vomită; dacă bea apă;

O pisică apatică și somnolentă nu trebuie privită automat ca „leneșă” sau „doar obosită”. Pisicile dorm mult în mod normal, însă stăpânul își cunoaște cel mai bine animalul și poate observa când somnul obișnuit devine retragere, lipsă de energie sau stare generală schimbată. Dacă pisica nu mai vine la mâncare, se ascunde, nu se mai joacă, reacționează greu sau pare absentă, poate fi vorba despre o problemă medicală. Apatia este un semn nespecific, dar important, pentru că poate apărea în multe afecțiuni, de la febră și durere până la probleme urinare, digestive sau intoxicații. Dacă ai căutat „pisică apatică și somnolentă”, probabil vrei să știi când este normal să o supraveghezi și când trebuie să mergi rapid la medic. Răspunsul depinde de durata stării, de vârsta pisicii și de simptomele asociate. Dacă ești din București și pisica ta este apatică, nu mănâncă, vomită, respiră greu sau pare complet schimbată, RujanVet, cabinet veterinar sector 4, poate evalua situația și poate recomanda investigațiile potrivite. În continuare, explicăm clar ce semne de alarmă nu trebuie ignorate. Ce înseamnă că o pisică este apatică și somnolentă O pisică somnolentă poate fi normală dacă doarme în perioadele ei obișnuite, se trezește, mănâncă, bea apă, merge la litieră și reacționează normal la stăpân. Pisicile pot dormi multe ore pe zi, mai ales dacă sunt adulte, seniori sau trăiesc într-un mediu liniștit. Problema apare când somnolența vine cu apatie. O pisică apatică și somnolentă nu doar doarme mai mult, ci pare lipsită de interes, retrasă, slăbită sau diferită față de comportamentul ei normal. Poate să nu mai vină când o chemi, să nu se mai spele, să se ascundă, să refuze mâncarea sau să stea într-o poziție ciudată. Apatia nu este o boală în sine, ci un semn. Corpul pisicii îți transmite că ceva nu este în regulă. Uneori este o problemă ușoară. Alteori, poate fi începutul unei urgențe. Cum îți dai seama că nu este doar somn normal Diferența dintre somn normal și apatie se vede în reacție și comportament. O pisică sănătoasă poate dormi mult, dar când se trezește este atentă, curioasă, merge la bol, se întinde, se spală și răspunde la stimulii obișnuiți. O pisică apatică și somnolentă poate avea schimbări precum: doarme în locuri neobișnuite; se ascunde mai mult decât de obicei; nu vine la mâncare; nu reacționează când o chemi; nu se mai spală; stă ghemuită, cu ochii întredeschiși; nu mai sare pe locurile preferate; merge încet sau nesigur; pare slăbită; evită contactul; miaună diferit sau nu mai miaună deloc; respiră mai repede sau mai greu. Dacă schimbarea este bruscă, intensă sau apare împreună cu alte simptome, nu o pune pe seama oboselii. Cauze frecvente pentru apatie și somnolență la pisici O pisică apatică și somnolentă poate avea multe cauze. Unele sunt ușoare, altele pot deveni serioase rapid. Tocmai de aceea, contextul este foarte important. Vezi si pisica nu mănâncă de 2 zile. Cauze posibile: febră sau infecție; durere; probleme digestive; deshidratare; lipsa poftei de mâncare; probleme urinare; boli renale; boli hepatice; diabet; intoxicații; traumatisme; stres puternic; probleme dentare; paraziți; anemie; afecțiuni respiratorii; boli cardiace; probleme specifice pisicilor senior. Nu trebuie să pui singur diagnosticul. Rolul stăpânului este să observe semnele și să decidă corect când cere ajutor. Cititi si: pisica vomita mancarea. Pisica apatică și somnolentă care nu mănâncă Lipsa poftei de mâncare este unul dintre cele mai importante semne. Pisicile nu ar trebui să stea mult timp fără să mănânce. Dacă pisica este apatică și refuză hrana, situația trebuie urmărită cu seriozitate. O pisică poate refuza mâncarea din cauza: febrei; durerii; greței; problemelor dentare; stresului; schimbării hranei; bolilor renale; problemelor hepatice; pancreatitei; infecțiilor; blocajelor sau problemelor digestive. Dacă pisica nu mănâncă deloc timp de o zi sau mănâncă foarte puțin și este apatică, este recomandat să discuți cu medicul veterinar. Nu aștepta mai multe zile, mai ales dacă este supraponderală, senior sau are o boală cunoscută. Pisica apatică, somnolentă și care vomită Vărsăturile pot apărea ocazional la pisici, dar combinația dintre vărsături și apatie este mai îngrijorătoare. Dacă pisica vomită repetat, nu mănâncă, stă retrasă sau pare slăbită, poate exista o problemă digestivă, metabolică sau chiar o intoxicație. Semne care cer atenție rapidă: vărsături repetate; sânge în vomă; refuz alimentar; diaree; slăbiciune; deshidratare; abdomen dureros; pisica nu poate păstra apa; stare generală care se agravează. Nu încerca să tratezi acasă cu medicamente pentru oameni. Multe medicamente umane pot fi periculoase pentru pisici. Dacă o pisică apatică și somnolentă vomită, medicul trebuie să decidă cauza și tratamentul. Pisica apatică și problemele urinare Problemele urinare sunt foarte importante la pisici, mai ales la motani. Uneori, stăpânul observă doar că pisica este apatică, se ascunde sau stă des la litieră. În realitate, poate avea durere la urinare, cistită sau chiar blocaj urinar. Semne de alarmă: merge des la litieră; stă în poziție, dar nu urinează; elimină doar câteva picături; miaună la litieră; urinează cu sânge; linge zona genitală; face pipi în afara litierei; este agitată sau apatică; abdomenul pare dureros. Dacă pisica nu poate urina, este urgență veterinară. Nu aștepta să treacă de la sine. Blocajul urinar poate pune viața în pericol, mai ales la motani. Pisica apatică și somnolentă după vaccin După vaccin, o pisică poate fi puțin mai liniștită sau somnolentă pentru scurt timp. Totuși, starea ar trebui să fie ușoară și să se amelioreze. Dacă apatia este severă, dacă pisica vomită, are fața umflată, respiră greu sau nu mănâncă, trebuie contactat medicul veterinar. Reacțiile ușoare pot include: somnolență discretă; poftă de mâncare mai redusă; sensibilitate locală; stare mai retrasă. Semnele de alarmă includ: umflarea feței; vărsături repetate; diaree; respirație dificilă; slăbiciune bruscă; colaps; apatie severă. O pisică apatică și somnolentă după vaccin trebuie monitorizată, dar orice reacție intensă trebuie verificată rapid. Pisica apatică după sterilizare După sterilizare, este normal ca pisica să fie mai somnolentă în primele ore, din cauza anesteziei și a intervenției. Totuși, recuperarea trebuie urmărită atent. Pisica trebuie să devină treptat mai prezentă, să poată bea apă, să urineze și să își revină conform indicațiilor medicului.

Icterul la câini apare atunci când pielea, gingiile, albul ochilor sau interiorul urechilor capătă o nuanță galbenă. De multe ori, stăpânii observă prima dată culoarea galbenă la nivelul ochilor sau gingiilor, pentru că mare parte din pielea câinelui este acoperită de blană. Icterul nu este o boală în sine, ci un semn că în organism se acumulează bilirubină, un pigment galben rezultat din degradarea hemoglobinei din globulele roșii. În mod normal, bilirubina este procesată de ficat și eliminată prin bilă în tractul intestinal. Dacă acest proces nu funcționează corect, bilirubina crește în sânge și țesuturi, iar câinele poate deveni vizibil galben. Icterul la câini trebuie tratat ca un semn medical important, nu ca o problemă care „trece de la sine”. Cauza poate fi legată de distrugerea globulelor roșii, de o boală a ficatului sau de o problemă la nivelul vezicii biliare ori al canalelor biliare. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, câinele poate fi evaluat prin consult, analize de sânge, ecografie și alte investigații recomandate de medicul veterinar, pentru a identifica problema reală. În acest articol explicăm ce înseamnă icterul la câini, de ce apare, ce semne trebuie urmărite și când este nevoie de consult rapid. Ce este icterul la câini? Icterul, numit și jaundice sau icterus, este colorarea galbenă a țesuturilor din cauza acumulării de bilirubină. Bilirubina apare în urma degradării hemoglobinei, proteina din globulele roșii care transportă oxigenul. Ficatul are rolul de a procesa bilirubina și de a o elimina prin bilă. Când există o problemă pe acest traseu, bilirubina se acumulează și apare culoarea galbenă. La câini, icterul se observă mai ușor în zonele fără blană sau cu țesuturi deschise la culoare: albul ochilor; gingii; interiorul urechilor; pielea de pe abdomen; mucoase; uneori urină mai închisă la culoare. Dacă gingiile câinelui sunt pigmentate natural sau foarte închise la culoare, icterul poate fi mai greu de observat acasă. În unele cazuri, medicul poate observa modificarea la consult sau în urma analizelor, înainte ca stăpânul să remarce culoarea galbenă. Cititi si: Enterocolita la câini. De ce apare icterul la câini? Cauzele icterului la câini sunt împărțite, în general, în trei mari categorii: distrugerea globulelor roșii, afectarea ficatului sau blocarea fluxului bilei. Aceste categorii sunt importante pentru că tratamentul depinde complet de cauza reală, nu doar de culoarea galbenă observată. 1. Distrugerea globulelor roșii O cauză posibilă este distrugerea accelerată a globulelor roșii, proces numit hemoliză. Când se distrug prea multe globule roșii, organismul produce mai multă bilirubină decât poate procesa ficatul. În acest caz, câinele poate avea și anemie, slăbiciune, gingii palide sau stare generală proastă. Hemoliza poate fi asociată cu boli autoimune, infecții, paraziți ai sângelui, toxine, anumite medicamente sau alte probleme medicale. Citiți și: deparazitarea internă la bichon. 2. Boală hepatică Icterul poate apărea și când ficatul este afectat. Ficatul nu mai procesează bilirubina normal, iar aceasta se acumulează în sânge. Problemele hepatice pot avea multe cauze: inflamații, infecții, toxine, medicamente, tumori, boli autoimune sau afecțiuni specifice unor rase. VCA menționează că orice boală care afectează sau distruge celulele hepatice poate duce la icter. 3. Obstrucție biliară O altă cauză importantă este blocarea fluxului bilei. Bila este produsă de ficat, stocată în vezica biliară și transportată prin canale biliare către intestin. Dacă aceste canale sunt blocate, inflamate sau comprimate, bilirubina nu se mai elimină corect. Obstrucția poate fi asociată cu inflamații, bilă îngroșată, pietre biliare, pancreatită, tumori, traumatisme sau alte probleme abdominale. Semne care pot apărea împreună cu icterul Icterul la câini este vizibil prin culoarea galbenă, dar de multe ori apar și alte semne. Acestea depind de cauza principală și de cât de grav este afectat organismul. Semne frecvente Poți observa: gingii galbene; albul ochilor galben; piele gălbuie; urină portocalie sau foarte închisă; apatie; lipsa poftei de mâncare; vărsături; diaree; scădere în greutate; febră; sete crescută; urinare modificată; durere abdominală; abdomen umflat; slăbiciune; vânătăi sau puncte roșii pe piele; sângerări; comportament schimbat. PetMD enumeră printre semnele asociate icterului la câini febra, lipsa poftei de mâncare, vărsăturile, diareea, letargia, setea și urinarea crescute, vânătăile, durerea abdominală, slăbiciunea, modificările de comportament și, în cazuri severe, semne neurologice. Cititi si: Infecție ureche la câine. Icterul la câini este urgență? Da, icterul trebuie luat în serios și verificat rapid. Nu orice caz înseamnă automat o situație fatală, dar icterul indică o problemă importantă în organism. PetMD descrie icterul ca simptom al unei afecțiuni de fond severe, care poate fi amenințătoare de viață, iar VCA subliniază că prognosticul depinde de cauza care produce icterul. Mergi rapid la veterinar dacă observi: ochi sau gingii galbene; urină portocalie sau maro; câine apatic; refuzul hranei; vărsături repetate; diaree cu sânge; abdomen dureros; respirație grea; gingii foarte palide; vânătăi sau sângerări; febră; slăbiciune severă; convulsii; dezorientare; câine care se prăbușește. Dacă icterul este însoțit de apatie, vărsături, durere, sângerări sau stare generală proastă, consultul nu trebuie amânat. Icter sau doar culoare normală? Uneori, stăpânul se întreabă dacă gingiile sau ochii sunt cu adevărat galbene sau doar par așa în lumină. Cel mai simplu este să verifici în lumină naturală și să compari cu aspectul obișnuit al câinelui. Totuși, dacă ai dubii, este mai sigur să mergi la medic. Icterul poate fi mai greu de observat la câinii cu gingii pigmentate sau la cei cu blană închisă, iar uneori analizele arată problema înainte ca modificarea să fie evidentă pentru stăpân. Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul începe cu un consult veterinar. Medicul examinează câinele, verifică mucoasele, abdomenul, temperatura, starea generală și istoricul medical. Apoi poate recomanda analize pentru a afla de ce a apărut icterul. Analize de sânge Analizele de sânge sunt esențiale. Medicul poate recomanda hemoleucogramă, pentru a vedea dacă există anemie sau semne de inflamație, și biochimie sanguină, pentru evaluarea ficatului, bilirubinei și altor parametri. VCA explică faptul că hemoleucograma ajută la evaluarea globulelor roșii, albe și a trombocitelor, iar profilul biochimic poate include enzime hepatice precum ALT, AST, ALP și bilirubină totală. Ecografie abdominală Ecografia poate fi recomandată pentru evaluarea ficatului, vezicii biliare, canalelor biliare, pancreasului și altor organe abdominale. În cazul suspiciunii

Enterocolita la câini este o inflamație a intestinului care poate provoca diaree, scaune moi, mucus, sânge în scaun, durere abdominală, apatie, lipsa poftei de mâncare sau vărsături. În limbajul de zi cu zi, mulți stăpâni folosesc termenul „enterocolită” pentru aproape orice episod digestiv cu diaree, însă medical lucrurile pot fi mai complexe. Diareea este un semn clinic, nu o boală în sine, iar cauzele pot varia de la o schimbare de hrană până la paraziți, infecții, corp străin, pancreatită, intoxicații sau boli ale altor organe. VCA explică faptul că diareea apare prin mișcarea mai rapidă a conținutului intestinal și absorbția redusă a apei, nutrienților și electroliților. Dacă suspectezi enterocolita la câini, cel mai important este să urmărești starea generală a animalului: dacă mănâncă, bea apă, are energie, vomită, are sânge în scaun sau pare dureros. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, câinele poate fi evaluat corect prin consult, examen coproparazitologic, analize sau investigații recomandate de medicul veterinar, în funcție de caz. În continuare, explicăm ce este enterocolita, de ce apare, ce semne nu trebuie ignorate și ce opțiuni de tratament pot fi recomandate. Ce este enterocolita la câini? Enterocolita la câini înseamnă inflamația intestinului subțire și a colonului. Practic, poate afecta atât digestia și absorbția nutrienților, cât și formarea normală a scaunului. De aceea, câinele poate avea diaree apoasă, scaune moi repetate, mucus, sânge proaspăt, dureri abdominale sau nevoia de a ieși afară foarte des. Este util să diferențiem câteva noțiuni: enterită – inflamația intestinului subțire; colită – inflamația colonului, adică intestinul gros; gastroenterită – inflamația stomacului și intestinelor; enterocolită – inflamație care implică intestinul subțire și colonul. VCA definește gastroenterita ca inflamație a tractului gastrointestinal, adică stomac și intestine, și arată că poate produce durere abdominală, diaree, vărsături și alte semne clinice. Cum îți dai seama că un câine poate avea enterocolită? Enterocolita la câini se observă cel mai des prin modificarea scaunului. Un câine poate avea diaree bruscă, scaune mai dese, mucus sau chiar sânge. Uneori apar și vărsături, lipsă de poftă de mâncare sau apatie. Cititi si: Infecție ureche la câine. Semne frecvente Poți observa: diaree; scaun moale; scaune dese; mucus în scaun; sânge roșu în scaun; vărsături; gaze; abdomen sensibil; câine care cere des afară; lipsa poftei de mâncare; apatie; deshidratare; febră ușoară în unele cazuri. VCA menționează că majoritatea câinilor cu gastroenterită pot avea episoade de vărsături și diaree, pot părea mai puțin activi, pot avea apetit redus și pot deveni deshidratați dacă vărsăturile și diareea persistă mai mult de 24 de ore. Cauze frecvente pentru enterocolita la câini Enterocolita la câini poate avea multe cauze. Uneori este vorba despre o problemă minoră, cum ar fi schimbarea bruscă a hranei. Alteori poate fi o afecțiune care necesită investigații și tratament rapid. 1. Schimbarea bruscă a hranei Câinii pot face diaree dacă hrana este schimbată prea repede. Sistemul digestiv are nevoie de timp să se adapteze. O trecere bruscă de la o hrană la alta poate duce la scaune moi, gaze sau disconfort abdominal. Situații frecvente: schimbarea tipului de bobițe; introducerea unei hrane noi; prea multe recompense; resturi de la masă; hrană grasă; mâncare stricată sau nepotrivită. 2. Paraziții intestinali Paraziții intestinali pot provoca diaree, mucus, scădere în greutate, blană ternă sau vărsături. Printre paraziții care pot afecta câinii se numără limbricii, viermii cu cârlig, viermii bici, Giardia sau coccidiile. VCA menționează că infecțiile intestinale cu bacterii, coccidii sau viermi intestinali pot fi cauze posibile ale diareei la câini. 3. Infecții bacteriene sau virale Unele infecții digestive pot provoca diaree și vărsături. În cazuri mai serioase, pot apărea febră, sânge în scaun, apatie sau deshidratare. Puii și câinii nevaccinați trebuie evaluați mai rapid, pentru că unele boli virale pot evolua sever. 4. Corp străin sau obiect înghițit Dacă animalul a ros o jucărie, un os, un băț sau a înghițit ceva nepotrivit, pot apărea vărsături, diaree, durere abdominală sau lipsă de poftă de mâncare. VCA include corpurile străine și obiectele înghițite printre problemele importante pe care medicul veterinar trebuie să le excludă când un câine are vărsături și diaree 5. Toxine, plante sau medicamente Unele substanțe pot irita tractul digestiv sau pot afecta organele interne. Detergenții, pesticidele, plantele toxice, medicamentele pentru oameni sau medicamentele administrate greșit pot declanșa simptome digestive. VCA enumeră otrăvirile, toxinele, plantele și produsele de curățenie printre posibilele cauze serioase care trebuie luate în calcul în episoadele de vărsături și diaree. 6. Pancreatită sau boli ale ficatului, rinichilor ori altor organe Diareea și vărsăturile nu vin întotdeauna doar din intestin. Uneori pot fi semne ale unei probleme pancreatice, hepatice, renale sau endocrine. VCA arată că, în evaluarea câinilor cu vărsături și diaree, medicul poate lua în calcul boli pancreatice, hepatice, renale sau endocrine, printre alte cauze. Cititi si: Mâncărime la câini Enterocolită acută sau cronică? Enterocolita la câini poate fi acută sau cronică. Enterocolita acută Apare brusc și poate fi legată de ceva ce câinele a mâncat, o infecție, un parazit, o intoxicație sau o schimbare de dietă. Uneori se ameliorează rapid, dar trebuie urmărită atent. Enterocolita cronică Înseamnă că semnele persistă sau revin. Câinele poate avea episoade repetate de diaree, mucus, scaune moi sau sânge în scaun. În aceste cazuri, cauza trebuie investigată mai atent: paraziți, alergii alimentare, boli inflamatorii intestinale, probleme pancreatice sau alte afecțiuni. Cornell recomandă consult veterinar dacă diareea nu se rezolvă în 48-72 de ore, dacă animalul nu mănâncă, este letargic, vomită sau are scaun negru, cu aspect de gudron. Cum arată scaunul în enterocolita la câini? Aspectul scaunului poate oferi indicii, dar nu pune singur diagnosticul. Poți observa: scaun moale; diaree apoasă; mucus; sânge roșu proaspăt; scaun în cantitate mare; scaune dese, în cantitate mică; miros puternic; nevoia urgentă de a ieși afară. Dacă este afectat mai ales intestinul gros, pot apărea scaune dese, mucus și uneori sânge proaspăt. MSD Veterinary Manual descrie colita ca o cauză de diaree de intestin gros la câini și pisici, acută sau cronică, iar diagnosticul se bazează pe istoric, semne clinice și teste pentru excluderea cauzelor infecțioase. Când enterocolita la

Infecția la ureche la câine este o problemă frecventă, dureroasă și uneori mai serioasă decât pare la început. Mulți stăpâni observă că animalul scutură des din cap, se scarpină la ureche, are miros neplăcut, secreții, roșeață sau nu mai acceptă să fie atins în zona capului. De cele mai multe ori, când vorbim despre „infecție la ureche”, ne referim la otita externă, adică inflamația sau infecția canalului auditiv extern. Semnele frecvente pot include scuturatul capului, mâncărime, durere, miros neplăcut, roșeață, leziuni și umflarea canalului auditiv. Infecția la ureche la câine nu ar trebui tratată după ureche, cu picături rămase de la alt episod sau cu soluții recomandate pe internet. Cauza poate fi bacteriană, fungică, alergică, parazitară sau poate exista un corp străin în ureche. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, câinele poate fi evaluat corect prin consult, examinarea urechii și teste recomandate de medicul veterinar, astfel încât tratamentul să fie ales în funcție de cauza reală. În continuare, explicăm de ce apare infecția la ureche la câine, ce semne trebuie urmărite și când este momentul să mergi la veterinar. Ce înseamnă infecție la ureche la câine? Infecția la ureche la câine apare atunci când în canalul auditiv se dezvoltă excesiv bacterii, drojdii sau alte microorganisme, de obicei pe fondul unei inflamații. Urechea devine roșie, sensibilă, dureroasă și poate produce secreții sau miros neplăcut. Cea mai frecventă formă este otita externă, care afectează canalul auditiv extern. Există însă și forme mai profunde: otită externă – afectează canalul auditiv extern; otită medie – afectează urechea medie; otită internă – afectează urechea internă și poate da probleme de echilibru. Infecțiile urechii medii și interne pot fi mai serioase, mai ales dacă apar după o otită externă netratată sau recurentă. Semnele pot include cap înclinat, durere, scăderea auzului, dezechilibru sau mișcări anormale ale ochilor. Cititi si: Enterocolita la câini. De ce apare infecția la ureche la câine? Infecția la ureche nu apare mereu din același motiv. De multe ori, bacteriile sau drojdiile se dezvoltă după ce urechea a fost deja inflamată din altă cauză. Asta înseamnă că tratamentul trebuie să rezolve nu doar infecția, ci și factorul care a pornit problema. Cauze frecvente Infecția la ureche la câine poate fi favorizată de: alergii alimentare sau de mediu; bacterii; drojdii, precum Malassezia; acarieni auriculari; umezeală după baie sau înot; păr în exces în canalul auditiv; corp străin, cum ar fi fragmente de iarbă; producție crescută de cerumen; canal auditiv îngust; urechi lungi și căzute; curățare agresivă sau incorectă; boli dermatologice cronice; probleme hormonale, cum ar fi hipotiroidismul. VCA menționează că unele rase cu urechi mari, căzute sau păroase pot fi mai predispuse, dar infecțiile pot apărea la orice rasă. Tot VCA subliniază că alergiile sunt implicate în multe cazuri de infecții auriculare, mai ales când acestea sunt cronice sau recurente. Semne de infecție la ureche la câine Semnele pot apărea brusc sau treptat. Uneori este afectată o singură ureche, alteori ambele. Semne care trebuie urmărite Poți suspecta o infecție la ureche dacă observi: câinele scutură des din cap; se scarpină insistent la ureche; își freacă urechea de covor sau mobilă; urechea miroase urât; apar secreții maro, galbene, negre sau lipicioase; urechea este roșie; canalul auditiv pare umflat; câinele plânge când îl atingi; nu te lasă să îi verifici urechea; ține capul ușor înclinat; apar cruste sau piele îngroșată; câinele pare agitat sau deranjat. Infecțiile urechii pot produce durere și disconfort, iar câinii își scutură capul și se scarpină pentru a încerca să elimine secrețiile sau senzația de presiune din canalul auditiv. Cum arată secrețiile într-o infecție la ureche? Secrețiile pot arăta diferit în funcție de cauză. Uneori sunt maro și ceroase, alteori galbene, negre, umede sau urât mirositoare. Totuși, culoarea nu este suficientă pentru diagnostic. Poți observa: secreții maro închis; secreții galbene; secreții negre; ceară în exces; material lipicios; ureche umedă; miros puternic; cruste; piele îngroșată. Nu alege tratamentul doar după aspectul secreției. O ureche cu secreție maro poate avea drojdii, bacterii, inflamație alergică sau acarieni. Tratamentul diferă în funcție de cauză. Infecție bacteriană sau infecție cu drojdii? Mulți stăpâni întreabă dacă este „bacterie” sau „ciupercă”. În realitate, pot exista bacterii, drojdii sau o combinație între ele. Uneori, infecția este doar efectul unei probleme mai vechi, cum ar fi o alergie. Infecția bacteriană Poate produce: durere; roșeață; secreții; miros neplăcut; canal auditiv inflamat; sensibilitate la atingere. Infecția cu drojdii Poate fi asociată cu: miros puternic; secreții maronii; mâncărime; piele grasă; otite care revin; probleme dermatologice sau alergii. Medicul veterinar poate face citologie auriculară, adică examinarea la microscop a unei probe din ureche, pentru a vedea dacă predomină bacteriile, drojdiile sau inflamația. Diagnosticul otitei externe se bazează pe istoric, examinare otoscopică și evaluare citologică. Cititi si: Mâncărime la câini. Ce câini sunt mai predispuși la infecții ale urechii? Orice câine poate face infecție la ureche, dar riscul poate fi mai mare la unii. Câini cu risc mai mare Infecțiile auriculare apar mai des la: câini cu urechi lungi și căzute; câini care înoată des; câini spălați des fără uscarea corectă a urechilor; câini cu alergii; câini cu otite recurente; câini cu mult păr în canalul auditiv; câini cu producție mare de cerumen; câini cu piele sensibilă; câini cu probleme hormonale sau dermatologice. AKC notează că infecțiile urechii sunt comune la câini, mai ales la cei cu urechi căzute, și pot produce scuturat din cap, scărpinat, secreții, miros, roșeață, umflare, durere și cruste. Cititi si: Giardia la pisici: semne care nu trebuie ignorate. Cu ce se poate confunda infecția la ureche? Nu orice scărpinat la ureche înseamnă infecție. Uneori poate fi alergie, corp străin, acarieni sau o rană produsă prin scărpinat. Probleme care pot arăta asemănător Infecția la ureche poate fi confundată cu: alergii; otită alergică; acarieni auriculari; corp străin; rană în canalul auditiv; hematom auricular; exces de ceară; dermatită în jurul urechii; otită medie sau internă; probleme neurologice, dacă apare cap înclinat. De aceea, consultul contează. Picăturile nepotrivite pot calma temporar simptomele, dar nu rezolvă cauza. Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul nu se pune doar

Mâncărimea la câini este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care stăpânii ajung la medicul veterinar. Un câine care se scarpină ocazional nu este neapărat bolnav, dar atunci când scărpinatul devine repetat, intens sau este însoțit de roșeață, cădere de păr, cruste, răni, miros neplăcut ori lins excesiv, problema trebuie verificată. Mâncărimea nu este o boală în sine, ci un semn că pielea este iritată sau afectată. Cele mai frecvente cauze includ paraziții, infecțiile și alergiile. Dacă observi mâncărime la câini, nu este recomandat să aplici creme, șampoane sau tratamente „după ureche”. Cauza poate fi simplă, cum ar fi puricii, dar poate fi și o alergie, o infecție bacteriană, o infecție cu drojdii, râie, dermatită de contact sau o problemă dermatologică recurentă. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, câinele poate fi evaluat corect, iar medicul veterinar poate recomanda examinarea pielii, teste dermatologice și tratamentul potrivit în funcție de cauza reală. Ce înseamnă mâncărime la câini? Mâncărimea, numită medical prurit, este senzația care face câinele să se scarpine, să se lingă, să se muște sau să se frece de obiecte. Poate apărea într-o singură zonă, cum ar fi urechile, labele sau baza cozii, sau poate fi generalizată pe mai multe zone ale corpului. Un câine cu mâncărime poate: să se scarpine des; să își lingă labele; să se muște de piele; să își frece fața de covor; să își frece corpul de mobilă; să își roadă coada sau spatele; să se trezească noaptea pentru a se scărpina. VCA explică faptul că pruritul este frecvent în multe boli de piele și poate fi însoțit de piele roșie, inflamată, cădere de păr, cruste, răni sau infecții secundare cauzate de scărpinat și automutilare. Când mâncărimea la câini devine o problemă? Scărpinatul ocazional este normal. Devine îngrijorător atunci când este repetat, intens sau modifică pielea. Dacă animalul se scarpină până face răni, dacă blana începe să cadă sau dacă pielea miroase urât, problema nu mai trebuie tratată ca o simplă iritație. Cititi si: Infecție ureche la câine. Semne care arată că mâncărimea trebuie verificată Mergi la veterinar dacă observi: scărpinat intens; lins obsesiv la labe; piele roșie; cruste; coji; răni; sânge; miros neplăcut; cădere de păr; zone fără blană; piele îngroșată; urechi roșii sau murdare; câine agitat sau care nu doarme bine; simptome care revin după tratament. Cu cât câinele se scarpină mai mult, cu atât poate răni mai tare pielea. Rănile deschise pot favoriza infecțiile bacteriene sau cu drojdii. Cauze frecvente pentru mâncărime la câini Mâncărimea la câini poate avea multe cauze. De multe ori, aspectul pielii nu este suficient pentru a ști exact ce se întâmplă. Două probleme complet diferite pot arăta aproape la fel la început. 1. Puricii și alergia la purici Puricii sunt una dintre cele mai frecvente cauze de mâncărime la câini. Chiar și câinii care stau mai mult în casă pot lua purici, mai ales dacă ies afară, au contact cu alte animale sau nu au protecție antiparazitară constantă. La câinii alergici la saliva de purice, o singură mușcătură poate produce mâncărime intensă. De aceea, faptul că nu vezi purici pe câine nu exclude complet problema. Semne posibile scărpinat în zona cozii; mușcatul spatelui; puncte negre în blană; roșeață; cruste; răni; cădere de păr; agitație. Merck menționează sensibilitatea la mușcăturile de insecte ca una dintre cauzele comune de mâncărime alergică la câini, alături de alergiile alimentare și alergiile de mediu. 2. Alergiile de mediu Alergiile de mediu, cunoscute și ca dermatită atopică, pot apărea atunci când câinele reacționează la alergeni precum polen, praf, mucegai, acarieni de praf sau alte particule din mediu. Uneori simptomele sunt sezoniere, alteori apar tot anul. Semne frecvente mâncărime la labe; lins excesiv; scărpinat la urechi; otite repetate; roșeață pe abdomen; iritații la axile; frecatul botului; piele îngroșată în timp; blană pătată de salivă. Merck explică faptul că mâncărimea sezonieră poate sugera alergeni sezonieri, iar mâncărimea prezentă tot anul poate fi asociată cu alergeni de mediu, cum ar fi praful, dar și cu alergii alimentare. 3. Alergia alimentară Alergia alimentară poate produce mâncărime, probleme digestive sau ambele. Nu apare neapărat imediat după ce câinele mănâncă un anumit aliment. Uneori, câinele poate consuma aceeași hrană mult timp înainte să apară semne. Semne care pot ridica suspiciunea mâncărime tot anul; otite recurente; lins la labe; roșeață pe piele; diaree sau scaun moale; vărsături ocazionale; lipsă de răspuns la tratamente obișnuite. Diagnosticul de alergie alimentară nu se pune doar prin schimbarea rapidă a hranei. De obicei, medicul veterinar poate recomanda o dietă de eliminare, făcută corect, pe o perioadă stabilită. 4. Infecțiile bacteriene ale pielii Când pielea este iritată, câinele se scarpină, se linge și se mușcă. Acest lucru poate rupe bariera naturală a pielii și poate favoriza infecțiile bacteriene. O infecție bacteriană poate fi cauza principală a mâncărimii sau poate apărea secundar unei alergii, puricilor sau altor probleme. Cititi si: Giardia la pisici: semne care nu trebuie ignorate. Semne posibile pustule; cruste; piele roșie; zone umede; miros neplăcut; cădere de păr; leziuni circulare; secreții; durere la atingere. MSD Veterinary Manual explică faptul că pioderma este, de obicei, o infecție bacteriană a pielii, iar la câini poate fi asociată cu alergii, paraziți externi, probleme endocrine, seboree sau alte boli de piele. 5. Drojdii și infecții fungice Uneori, mâncărimea la câini este asociată cu drojdii, mai ales Malassezia, sau cu infecții fungice precum dermatofitoza. Drojdia apare mai ușor în zone calde, umede, cum ar fi urechile, labele, pliurile pielii, axilele sau zona inghinală. Semne posibile miros neplăcut; piele grasă; roșeață; mâncărime; lins la labe; secreții în urechi; piele îngroșată; culoare închisă a pielii; coji sau cruste. Tratamentul pentru drojdii este diferit de tratamentul pentru bacterii sau purici. De aceea, diagnosticul este important înainte de a aplica produse pe piele. 6. Râia și acarienii Acarienii pot provoca mâncărime intensă. Unele forme de râie sunt foarte pruriginoase, iar câinele se poate scărpina până își face răni. În alte cazuri, semnele pot include căderea părului, cruste și piele iritată. Semne posibile mâncărime foarte puternică; cruste; zone fără păr; roșeață; răni;

Giardia la pisici este o infecție intestinală produsă de un parazit microscopic, care poate afecta digestia și poate duce la diaree, scaune moi, mucus în scaun, gaze, vărsături, scădere în greutate sau lipsă de energie. Spre deosebire de limbrici sau tenie, Giardia nu este un vierme și nu se vede cu ochiul liber în litieră. O pisică poate avea Giardia fără să elimine viermi vizibili, iar uneori poate avea chiar simptome discrete sau deloc. VCA explică faptul că Giardia este un organism microscopic, unicelular, care produce giardioză, iar multe pisici infectate pot să nu aibă diaree, vărsături sau alte semne evidente de boală. Totuși, când apar scaune moi persistente, diaree urât mirositoare, mucus, pierdere în greutate sau episoade digestive care revin, problema trebuie verificată. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, pisica poate fi evaluată prin consult, analiză de fecale și teste recomandate de medicul veterinar, astfel încât tratamentul să fie ales corect. În acest articol explicăm ce este Giardia la pisici, cum se transmite, ce semne trebuie urmărite, cum se pune diagnosticul și ce măsuri de igienă ajută la reducerea reinfectării. Ce este Giardia la pisici? Giardia la pisici este o infecție digestivă produsă de un protozoar, adică un parazit microscopic unicelular. Acesta trăiește în intestin și poate afecta digestia normală. Giardia are două forme importante: forma activă, care trăiește în intestin, și forma de chist, care este eliminată prin fecale și poate supraviețui în mediu. Chisturile sunt forma prin care infecția se transmite mai departe. Pisica se poate infecta când înghite chisturi de Giardia din mediu, din apă contaminată, din litieră, de pe blană sau de pe suprafețe contaminate cu fecale. CDC menționează că animalele se pot infecta prin înghițirea unor cantități mici de fecale contaminate, prin joacă în sol contaminat, prin lins după contact cu suprafețe murdare sau prin consum de apă contaminată. Cum se transmite Giardia la pisici? Giardia se transmite pe cale fecal-orală. Mai simplu spus, parazitul ajunge în mediu prin fecalele unei pisici infectate, iar altă pisică se poate infecta dacă înghite chisturile. Căi frecvente de transmitere Pisica poate lua Giardia prin: contact cu litieră contaminată; linsul blănii după ce a atins o suprafață contaminată; apă contaminată; contact cu fecale infectate; medii aglomerate, cum ar fi adăposturi sau locuințe cu mai multe pisici; obiecte contaminate, precum boluri, pături, jucării sau cuști; contact cu alte animale purtătoare. La pisicile de apartament, riscul poate fi mai mic decât la animalele care ies afară, dar nu este zero. O pisică adoptată recent, o pisică venită din adăpost sau o pisică ce trăiește cu mai multe animale poate avea risc mai mare. Citiți și: Mâncărime la câini. Ce pisici au risc mai mare? Giardia la pisici poate apărea la orice vârstă, dar unele pisici sunt mai vulnerabile. Risc mai mare pot avea: puii de pisică; pisicile adoptate recent; pisicile din adăposturi; pisicile care trăiesc în grupuri mari; pisicile cu imunitate scăzută; pisicile cu FIV, FeLV sau alte boli cronice; pisicile care au diaree recurentă; pisicile care au fost expuse la medii contaminate. VCA menționează că giardioza este mai frecventă la pisoi și la pisicile adulte debilitate, iar riscul crește în grupuri dens populate, precum adăposturi, pet shop-uri sau crescătorii. Semne de Giardia la pisici Giardia la pisici poate provoca semne digestive, dar nu toate pisicile infectate au simptome. Unele sunt purtătoare și pot elimina chisturi fără să pară bolnave. Altele pot avea diaree clară și episoade repetate. Semne care nu trebuie ignorate Fii atent dacă observi: diaree; scaun moale; scaun urât mirositor; mucus în scaun; sânge în scaun; scaun cu aspect gras; vărsături; gaze; lipsă de poftă de mâncare; scădere în greutate; blană ternă; apatie; mers des la litieră; murdărire în zona posterioară. VCA descrie semnele posibile ale giardiozei la pisici ca diaree bruscă, urât mirositoare, scădere în greutate, diaree cronică sau intermitentă, scaun gras, scaun cu mucus, sânge în scaun, vărsături și energie scăzută. Cititi si: Infecție ureche la câine. Cum arată scaunul la o pisică cu Giardia? Scaunul poate varia mult. Uneori este doar mai moale. Alteori este apos, urât mirositor, cu mucus sau cu aspect gras. Unele pisici au episoade: câteva zile scaun moale, apoi pare că își revin, apoi simptomele reapar. Poți observa: scaun moale repetat; diaree apoasă; mucus; miros puternic; scaun mai deschis la culoare; scaun cu sânge; murdărire în jurul anusului; pisica se linge excesiv pentru a se curăța. Important: un scaun normal într-o zi nu exclude Giardia. Eliminarea chisturilor poate fi intermitentă, iar uneori testele trebuie repetate sau completate cu metode mai specifice. Giardia la pisici poate exista fără simptome? Da. O pisică poate avea Giardia fără diaree sau vărsături. Asta este una dintre problemele care fac controlul mai dificil, mai ales în casele cu mai multe pisici. O pisică poate părea sănătoasă, dar poate contribui la contaminarea mediului. CDC menționează că oamenii și animalele pot fi infectate cu Giardia fără semne vizibile de boală. Giardia la pisici se transmite la om? Este posibil ca animalele să poarte Giardia, dar riscul ca oamenii să ia Giardia de la câini sau pisici este considerat redus. CDC spune că este puțin probabil ca oamenii să ia infecția cu Giardia de la câini sau pisici, deoarece tipurile care îmbolnăvesc oamenii sunt, de obicei, diferite de cele întâlnite la aceste animale. Totuși, igiena rămâne importantă. Dacă în casă sunt copii mici, persoane în vârstă sau persoane cu imunitate scăzută, este bine să fii mai atent. Măsuri simple de protecție spală-te pe mâini după curățarea litierei; curăță litiera des; nu lăsa copiii să atingă fecalele; spală bolurile, păturile și jucăriile; curăță zonele unde pisica a avut diaree; evită contactul direct cu fecalele; discută cu medicul veterinar dacă ai mai multe animale în casă. Cum se pune diagnosticul? Diagnosticul pentru Giardia la pisici nu se pune doar după simptome. Diareea poate avea multe cauze: schimbare de hrană, intoleranță alimentară, paraziți intestinali, coccidii, infecții, boli inflamatorii intestinale sau alte probleme digestive. Teste posibile Medicul veterinar poate recomanda: examen coproparazitologic; test antigen Giardia; examinarea fecalelor la microscop; teste de

Giardia la câini este o infecție intestinală produsă de un parazit microscopic, care poate afecta digestia și poate provoca episoade de diaree, scaune moi, gaze, disconfort abdominal, greață sau vărsături. Uneori, câinele poate părea aproape normal, iar alteori simptomele sunt supărătoare, mai ales la pui, câini tineri, câini stresați sau animale cu imunitate mai slabă. Giardia nu este un vierme intestinal, ci un protozoar care trăiește în intestinul subțire și se transmite prin forme rezistente eliminate prin fecale. CAPC descrie Giardia ca o infecție comună la câini, transmisă prin ingerarea chisturilor din apă, hrană, obiecte sau medii contaminate cu fecale. Dacă suspectezi Giardia la câini, nu este recomandat să administrezi tratamente la întâmplare. Diareea poate avea multe cauze, iar diagnosticul corect se pune prin consult veterinar și teste specifice. La RujanVet, cabinet veterinar sector 4, câinele poate fi evaluat corect, iar medicul veterinar poate recomanda analiza potrivită, tratamentul necesar și măsurile de igienă pentru a reduce riscul de reinfectare. În acest articol explicăm ce este Giardia, cum se transmite, ce semne trebuie urmărite, cum se pune diagnosticul și ce poți face pentru prevenție. Ce este Giardia la câini? Giardia la câini este o infecție digestivă produsă de Giardia duodenalis, un parazit microscopic care afectează intestinul subțire. Acesta are două forme importante: trofozoitul, forma activă din intestin, și chistul, forma rezistentă care ajunge în mediu prin fecale și poate infecta alți câini. Spre deosebire de limbrici sau tenie, Giardia nu se vede cu ochiul liber în scaun. Un câine poate avea Giardia fără să elimine viermi vizibili, iar acest lucru îi poate face pe stăpâni să creadă că diareea vine doar de la mâncare sau de la „ceva ce a mâncat afară”. Cum afectează intestinul? Giardia se atașează de suprafața intestinului subțire și poate afecta digestia și absorbția nutrienților. CAPC explică faptul că atașarea parazitului de celulele intestinale poate duce la modificări funcționale, maldigestie, malabsorbție și diaree. De aceea, Giardia la câini poate da scaune moi repetate, diaree intermitentă sau episoade digestive care par că trec și apoi revin. Cum se transmite Giardia la câini? Giardia se transmite pe cale fecal-orală. Asta înseamnă că un câine se poate infecta atunci când înghite chisturi de Giardia provenite din fecale contaminate. Nu trebuie să mănânce direct fecale; uneori este suficient să lingă labele după ce a mers printr-o zonă contaminată sau să bea apă dintr-o sursă murdară. Cititi si: Infecție ureche la câine. Căi frecvente de transmitere Câinele poate lua Giardia prin: apă contaminată din bălți, lacuri, iazuri sau pârâuri; contact cu fecale contaminate; joacă în sol contaminat; linsul labelor după plimbare; obiecte contaminate, cum ar fi boluri, cuști, pături sau jucării; contact cu alți câini infectați; medii aglomerate, precum adăposturi, pensiuni canine, canise sau parcuri pentru câini. CDC menționează că animalele se pot infecta prin înghițirea unor cantități mici de fecale contaminate, prin joacă în sol contaminat, prin lins după contact cu suprafețe murdare sau prin consumul de apă contaminată. Cititi si: Giardia la pisici. Ce câini au risc mai mare? Orice câine poate face Giardia, dar anumite situații cresc riscul. Câini mai expuși Riscul poate fi mai mare la: pui; câini tineri; câini adoptați recent; câini din adăposturi; câini care merg în parcuri canine; câini care beau apă din bălți sau lacuri; câini care trăiesc în grupuri; câini cu diaree recurentă; câini cu imunitate scăzută. CDC notează că animalele tinere, precum puii, au risc mai mare să se îmbolnăvească decât animalele adulte. Simptome de Giardia la câini Giardia la câini poate provoca simptome digestive, dar nu toți câinii infectați au semne evidente. Unii pot fi purtători și pot elimina chisturi în mediu fără să pară bolnavi. Semne frecvente Printre semnele posibile se numără: diaree; scaun moale; scaun urât mirositor; mucus în scaun; gaze; disconfort abdominal; greață; vărsături; scădere în greutate; apetit modificat; blană ternă; episoade de diaree care apar și dispar. CDC enumeră diareea, gazele, durerea abdominală, greața și vărsăturile printre semnele care pot apărea în infecția cu Giardia la oameni și animale. Tot CDC subliniază că unele animale pot fi infectate fără semne vizibile. Cum arată scaunul la un câine cu Giardia? Scaunul poate varia. Uneori este moale, alteori apos. Poate avea mucus, miros neplăcut sau poate apărea în episoade: câteva zile diaree, apoi aparent normal, apoi din nou scaun modificat. Citiți și: Mâncărime la câini. Poți observa: scaun moale, dar nu neapărat apos; diaree intermitentă; mucus; miros mai puternic decât de obicei; scaune mai dese; murdărire în jurul anusului; pierdere în greutate dacă problema persistă. Important: faptul că scaunul arată normal într-o zi nu exclude Giardia. Eliminarea chisturilor poate fi intermitentă, iar testarea poate necesita uneori mai multe probe. Giardia la câini poate exista fără simptome? Da. Un câine poate avea Giardia fără diaree sau cu semne foarte discrete. Acest lucru este important mai ales în locuințele cu mai mulți câini, în adăposturi, pensiuni canine sau medii unde animalele stau împreună. CAPC menționează că unii câini pot avea infecții subclinice, fără semne de boală, iar abordarea tratamentului poate varia în funcție de pacient, stil de viață și risc. Giardia la câini se transmite la om? Riscul există teoretic, dar în cazul câinilor și pisicilor este considerat mai redus decât cred mulți stăpâni. CDC spune că, deși animalele pot transmite Giardia oamenilor, este puțin probabil ca oamenii să ia Giardia de la câini sau pisici, deoarece tipurile care îmbolnăvesc oamenii sunt de obicei diferite de cele întâlnite la câini și pisici. Totuși, igiena rămâne importantă. Dacă în casă sunt copii mici, persoane în vârstă sau persoane cu imunitate scăzută, este bine să fii mai atent. Măsuri simple de protecție spală-te pe mâini după ce strângi fecalele; curăță rapid accidentele din casă; spală bolurile, păturile și jucăriile; nu lăsa câinele să lingă fața copiilor; evită contactul copiilor cu fecalele; curăță zonele unde câinele a avut diaree; discută cu medicul veterinar dacă ai mai multe animale în casă. CDC recomandă spălarea mâinilor după contactul cu animalele, fecalele, hrana sau obiectele lor și curățarea/dezinfectarea regulată a obiectelor animalului atunci când există infecție