Articole informative

Boli de piele la pisici

Boli de piele la pisici – Pielea este cel mai mare organ al corpului pisicii și, la fel ca la oameni, poate fi afectată de o multitudine de probleme. Boli de piele la pisici. Sunt printre cele mai frecvente motive pentru care proprietarii se adresează medicului veterinar. De la mâncărime ușoară la leziuni severe, afecțiunile dermatologice pot provoca disconfort semnificativ și pot semnala probleme de sănătate subiacente. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament pentru boli de piele la pisici este esențială pentru a asigura bunăstarea felinei tale. Cel mai bun cabinet veterinar Sector 4 il gasiti aici: cabinet veterinar Sector 4.

 

1. Boli de Piele la Pisici: De Ce Sunt Atât de Comune?

 

Bolile de piele la pisici reprezintă o categorie vastă și adesea frustrantă de afecțiuni, atât pentru feline, cât și pentru proprietarii lor. Ele pot varia de la o mâncărime persistentă și deranjantă, până la leziuni deschise, infecții extinse și căderea masivă a părului. Frecvența cu care se întâlnesc bolile de piele la pisici este dată de expunerea constantă a pielii la mediul extern, de sensibilitatea lor la anumiți alergeni și paraziți, dar și de capacitatea pielii de a reflecta starea generală de sănătate a organismului. Orice dezechilibru intern, fie el hormonal, nutrițional sau imunitar, se poate manifesta adesea prin probleme dermatologice. De aceea, a înțelege bolile de piele la pisici nu înseamnă doar a trata un simptom, ci a căuta cauza profundă.

boli-de-piele-la-pisici-2

 

2. Anatomia și Funcțiile Pielii la Pisici: O Bază pentru Înțelegerea Bolilor de Piele la Pisici

 

Pielea pisicii este un organ complex, format din trei straturi principale: epidermul (stratul exterior), dermul (stratul de mijloc) și hipodermul (stratul cel mai profund). Anexele pielii includ foliculii piloși (din care crește blana), glandele sebacee (care produc sebum, o substanță uleioasă ce lubrifiază pielea și părul) și glandele sudoripare (în principal în pernuțele labelor). Cititi si: indigestie la pisici simptome.

Rolul Pielii în Sănătatea Generală

Pielea are multiple funcții vitale care, dacă sunt afectate de boli de piele la pisici, pot compromite starea generală de sănătate:

  • Barieră Protectoare: Prima linie de apărare împotriva agenților patogeni (bacterii, ciuperci, virusuri), paraziților, toxinelor chimice și radiațiilor UV. Integritatea barierei este esențială pentru a preveni anumite boli de piele la pisici cauzate de intruși.
  • Reglarea Temperaturii: Prin ajustarea fluxului sanguin și, într-o mică măsură, prin transpirație (doar la nivelul pernuțelor).
  • Sensibilitate Tactică: Conține numeroase terminații nervoase, oferind pisicii simțul tactil și percepția durerii, presiunii și temperaturii.
  • Producția de Vitamina D: Expunerea la soare permite pielii să sintetizeze Vitamina D.
  • Imunitate: Conține celule imunitare care participă la răspunsul de apărare al organismului. Multe boli de piele la pisici sunt de natură autoimună sau alergică, implicând o reacție imunitară exagerată.
  • Indicator de Sănătate: Starea pielii și a blănii este un indicator vizibil al stării generale de sănătate. O blană ternă, descuamări sau leziuni cutanate pot semnala o problemă sistemică, nu doar boli de piele la pisici localizate.

 

3. Cauze Comune ale Bolilor de Piele la Pisici: O Multitudine de Factori

 

Cauzele pentru unele boli de piele la pisici sunt extrem de variate și pot fi clasificate în mai multe categorii. Adesea, o problemă dermatologică poate avea mai multe cauze concomitente sau una poate exacerba pe cealaltă.

Paraziți Externi

Aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze ale bolilor de piele la pisici, provocând mâncărime intensă și leziuni:

  • Purici: Cauza numărul unu a pruritului la pisici. Saliva puricilor poate provoca o reacție alergică severă (Dermatita Alergică la Purici – DAP), chiar și la o singură mușcătură.
  • Căpușe: Deși mai puțin frecvente în comparație cu câinii, pot provoca iritații locale, infecții sau pot transmite boli.
  • Acarieni (Râie): Diverse tipuri de acarieni pot infesta pielea pisicii:
    • Otodectes cynotis (râia auriculară): Cea mai comună, afectează urechile, provocând mâncărime intensă și secreții negricioase, ceruminoase.
    • Notoedres cati (râia felină): Mai rară, dar extrem de contagioasă, provoacă leziuni crustoase, în special pe cap și gât.
    • Demodex cati și Demodex gatoi: Acarieni care provoacă demodecie, cu leziuni variate, de la alopecie (căderea părului) localizată la mâncărime generalizată.
  • Păduchi: Mai rari, pot provoca iritații și mâncărime.

Alergii

Reacțiile alergice sunt o cauză majoră pentru boli de piele la pisici, manifestându-se prin mâncărime severă și leziuni auto-induse:

  • Dermatita Alergică la Purici (DAP): Cea mai comună alergie la pisici. Chiar și o singură mușcătură de purice poate declanșa o reacție intensă la pisicile sensibile.
  • Alergii Alimentare: Pisicile pot dezvolta alergii la anumite proteine din dietă (carne de vită, pui, pește, lactate, cereale). Simptomele includ prurit non-sezonier, leziuni faciale și pe gât, uneori tulburări gastrointestinale (vomă, diaree).
  • Dermatita Atopică (Alergii de Mediu): Reacție la alergeni din mediul înconjurător (polen, acarieni de praf, mucegai). Poate fi sezonieră sau non-sezonieră, cu prurit generalizat.
  • Dermatita de Contact: Reacție la contactul direct cu substanțe iritante sau alergene (detergenți, covoare noi, plante).

Infecții

Infecțiile pot fi primare (cauza principală a problemei) sau secundare (complică o leziune preexistentă, cum ar fi o zgârietură cauzată de mâncărime):

  • Infecții Bacteriene (Piodermite): Adesea secundare altor boli de piele la pisici (alergii, paraziți). Se manifestă prin pustule, cruste, alopecie și mâncărime.
  • Infecții Fungice (Micoze): Cel mai comun este Microsporum canis (ciuperca pielii), care provoacă inelare (Ringworm/dermatofitoză). Este contagioasă și la oameni.
  • Infecții cu Drojdii (Malassezia): Pot provoca dermatite, mai ales în zonele calde și umede (urechi, pliuri cutanate).
  • Infecții Virale: Unele virusuri pot cauza leziuni cutanate (ex: virusul Herpes Felin poate provoca ulcere la nivelul gurii și nasului, iar virusul Papilloma poate forma negi).

Probleme Nutriționale

Deficiențele sau excesele nutriționale pot duce la boli de piele la pisici:

  • Deficiențe de Acizi Grași Esențiali (Omega-3 și Omega-6): Pot provoca piele uscată, descuamare, blană ternă și mâncărime.
  • Deficiențe de Zinc sau Biotină: Mai rare, dar pot afecta calitatea pielii și a blănii.
  • Dietă de proastă calitate: O hrană neechilibrată, cu ingrediente de slabă calitate, poate duce la o piele nesănătoasă și blană ternă.

Stres și Comportament (Dermatita Psihogenă)

Pisicile sunt sensibile la stres. Anxietatea sau plictiseala pot determina un lins excesiv (psihogen), care duce la boli de piele la pisici auto-induse:

  • Alopecie Psihogenă: Pisica se linge, roade sau își smulge părul excesiv, ducând la zone de alopecie (fără păr), adesea pe abdomen, flancuri sau membre. Pielea subiacentă poate fi normală, dar cu timpul poate deveni roșie și iritată.
  • Dermatita Miliană: Mici cruste sau papule, adesea pe gât și spate, pot fi exacerbate de linsul excesiv. Cititi si: Parvoviroza la caini.

Boli Sistemice Subiacente

Pielea este un „barometru” al sănătății interne. Multe boli de piele la pisici sunt de fapt manifestări externe ale unor probleme interne:

  • Hipertiroidism: Un exces de hormoni tiroidieni poate afecta blana și pielea, ducând la blană grasă, neîngrijită sau căderea părului.
  • Diabet Zaharat: Poate crește susceptibilitatea la infecții cutanate.
  • Boli Renale sau Hepatice: Pot afecta calitatea pielii și blănii, provocând uscăciune, prurit sau alopecie.
  • Boli Autoimune: Sistemul imunitar atacă propriile celule ale pielii (ex: pemfigus, lupus). Sunt rare, dar severe.
  • Neoplazii (Cancere): Tumori cutanate (benigne sau maligne), cum ar fi carcinomul bazocelular, carcinomul scuamos, mastocitomul. Anumite cancere interne pot provoca sindroame paraneoplazice care se manifestă prin leziuni cutanate (alopecie paraneoplazică).
  • Viruși Feline: FIV (Virusul Imunodeficienței Feline) și FeLV (Virusul Leucemiei Feline) slăbesc sistemul imunitar, făcând pisica mai susceptibilă la infecții cutanate persistente și severe. Cititi si: Pastile pentru caini in calduri.

Genetica

Unele rase sunt predispuse genetic la anumite boli de piele la pisici:

  • Dermatita atopică: Rase precum Abyssinian sau Devon Rex pot fi mai predispuse.
  • Alopecii congenitale: La rasele fără păr (Sphynx).
  • Sindroame de fragilitate cutanată: Rare, dar prezente la anumite linii genetice.

Diversitatea cauzelor subliniază importanța unui diagnostic veterinar precis pentru orice boli de piele la pisici persistente sau severe.

boli-de-piele-la-pisici-3

 

4. Semne și Simptome ale Bolilor de Piele la Pisici: Ce Să Urmărești?

 

Recunoașterea timpurie a semnelor de boli de piele la pisici este esențială pentru un tratament de succes. Proprietarii ar trebui să fie atenți la orice modificare a pielii, blănii sau a comportamentului de îngrijire a pisicii.

Mâncărime (Prurit)

Pruritul este cel mai comun simptom al bolilor de piele la pisici și poate fi extrem de deranjant.

  • Scărpinat: Pisica se scarpină frecvent și intens cu labele din spate.
  • Lins excesiv (Overgrooming): Pisica își linge blana compulsiv, adesea în anumite zone (abdomen, flancuri, coapse). Acest lucru poate duce la alopecie și iritație.
  • Mușcat și ros: Pisica își mușcă sau își roade pielea, blana sau pernuțele, mai ales în zonele afectate.
  • Frecare: Pisica își freacă capul sau corpul de obiecte sau de mobilier.
  • Zgârieturi: Leziuni liniare, roșii, adesea vizibile pe gât, urechi, față.

Leziuni Cutanate Primare și Secundare

Acestea sunt modificări vizibile ale pielii, care pot indica direct boli de piele la pisici.

  • Papule: Mici umflături roșii, solide, adesea asociate cu alergii (ex: dermatita miliană).
  • Pustule: Mici umflături pline cu puroi (indicație de infecție bacteriană).
  • Cruste: Zone uscate, dure, formate din puroi uscat, sânge sau ser.
  • Scuame (Mătreață): Piele uscată, descuamată.
  • Eritem: Roșeață a pielii.
  • Alopecie: Căderea părului, parțială sau totală. Poate fi simetrică sau asimetrică.
  • Hiperpigmentare: Întunecarea pielii în zonele cronic iritate sau inflamate.
  • Lichenificare: Îngroșarea pielii, cu aspect rugos, ca de elefant, în zonele cronic inflamate din cauza linsului sau scărpinatului îndelungat.
  • Ulcerații și Eroziuni: Leziuni deschise ale pielii, adesea cauzate de auto-traumatism.
  • Noduli/Tumori: Umflături sub piele, de diferite dimensiuni și consistențe, care necesită investigații.

Modificări ale Blănii

Blana reflectă starea pielii și a sănătății generale.

  • Blană Ternă sau Aspră: Semn de sănătate precară a pielii sau de deficiențe nutriționale.
  • Blană Grasă sau Murdară: Poate indica probleme cu glandele sebacee sau o îngrijire insuficientă.
  • Căderea Excesivă a Părului (Non-sezonieră): Pe lângă alopecie localizată, o cădere generalizată poate semnala boli de piele la pisici sau probleme sistemice.
  • Prezența Paraziților: Observarea puricilor, a excrementelor de purici („nisip de purici” – puncte negre care se fac roșii la contactul cu apa), sau a păduchilor.

Modificări ale Comportamentului

Boli de piele la pisici pot afecta semnificativ comportamentul:

  • Agitație sau Neliniște: Din cauza mâncărimii persistente.
  • Izolare sau Iritabilitate: Pisica poate deveni mai puțin sociabilă sau mai agresivă la atingere în zonele dureroase.
  • Insomnie: Dificultăți de somn din cauza disconfortului.
  • Pierderea Poftei de Mâncare: În cazuri severe de disconfort sau infecție.

O monitorizare atentă a acestor semne te va ajuta să acționezi rapid și să te adresezi medicului veterinar atunci când suspectezi boli de piele la pisici.

 

5. Diagnosticul Bolilor de Piele la Pisici: Cum Identifică Veterinarul Problema?

 

Diagnosticul corect al acestor boli de piele la pisici este esențial, deoarece tratamentul depinde în totalitate de identificarea cauzei subiacente. Procesul de diagnostic este adesea un detectiv complex, care necesită răbdare și colaborare între proprietar și medicul veterinar.

Anamneza și Examenul Clinic

  • Anamneza (Istoricul Medical Detaliat): Veterinarul va pune numeroase întrebări despre:
    • Când au început simptomele? Sunt sezoniere?
    • Ce mâncare primește pisica? A fost schimbată recent?
    • Există alți animale de companie în casă și au simptome similare?
    • Pisica este de interior/exterior? Are acces la substante chimice sau plante?
    • Ce produse de deparazitare folosești și cât de des?
    • A fost administrat vreun medicament recent?
    • Există semne de stres în mediul pisicii?
    • Alte simptome (vomă, diaree, letargie, modificări de sete/urinare, pierdere în greutate)?
  • Examenul Clinic General: Veterinarul va examina pisica în ansamblu pentru a exclude probleme sistemice.
  • Examenul Dermatologic Amănunțit: Examinarea vizuală și palparea întregii suprafețe a pielii și a blănii, inclusiv urechile, pernuțele, spațiile interdigitale, buzele și gingiile.

Teste Specifice Dermatologice

Pentru a identifica precis boli de piele la pisici, medicul va efectua o serie de teste specializate:

  • Raclate Cutanate (Skin Scrapes): Se răzuiește ușor suprafața pielii cu o lamă de bisturiu (sau o presă pentru acarieni auriculari) pentru a colecta celule și reziduuri. Acestea sunt examinate la microscop pentru a detecta prezența acarienilor (râie Demodex, Sarcoptes, Notoedres).
  • Tricograme: Se smulg fire de păr din zonele afectate și sunt examinate la microscop. Pot dezvălui prezența sporilor fungici, a acarienilor pe firul de păr, sau anomalii ale firului de păr cauzate de linsul excesiv sau boli hormonale.
  • Culturi Fungice (Testul DTM – Dermatophyte Test Medium): Se recoltează fire de păr și scuame și se insămânțează pe un mediu de cultură special. Acesta permite identificarea ciupercilor responsabile de dermatofitoză (ringworm), o cauză importantă pentru boli de piele la pisici contagioase.
  • Citologie Cutanată: Se prelevă o mostră de pe piele (prin amprentare, răzuire sau puncție cu ac fin) și se examinează la microscop după colorare. Ajută la identificarea prezenței bacteriilor, drojdiilor, celulelor inflamatorii sau celulelor tumorale. Este esențială pentru a diagnostica infecțiile secundare.
  • Testul cu Lampa Wood: O lampă specială cu lumină ultravioletă care poate face ca anumite tipuri de ciuperci (în special Microsporum canis) să fluoresceze verde-măr. Nu este 100% concludent, dar poate fi un prim indiciu.

Teste Sanguine și Urinare

Acestea sunt efectuate pentru a exclude cauze sistemice care pot manifesta boli de piele la pisici ca simptom:

  • Hemogramă completă: Poate indica o infecție sau inflamație generalizată.
  • Profil biochimic seric: Evaluează funcția organelor (rinichi, ficat, tiroidă) și poate detecta dezechilibre hormonale (ex: hipertiroidism).
  • Analiza urinei: Poate detecta infecții sau probleme renale.
  • Teste FIV/FeLV: Pentru a evalua starea sistemului imunitar, deoarece pisicile cu aceste virusuri sunt mai predispuse la infecții cutanate.

Biopsia Cutanată

  • Când se folosește: Dacă toate celelalte teste sunt neconcludente, dacă se suspectează o boală autoimună sau o tumoră, sau dacă leziunile nu răspund la tratament. Se prelevă o mică bucată de piele sub anestezie locală sau generală și se trimite la un laborator specializat pentru examinare histopatologică.

Diete de Eliminare

  • Pentru alergiile alimentare: Dacă se suspectează o alergie alimentară, medicul va recomanda o dietă de eliminare, constând într-o sursă nouă de proteine și carbohidrați la care pisica nu a fost expusă anterior, sau o dietă hidrolizată. Aceasta trebuie urmată strict timp de 8-12 săptămâni. Simptomele ar trebui să se amelioreze semnificativ. Reintroducerea treptată a alimentelor vechi poate confirma alergenul.

Procesul de diagnostic poate dura, iar răbdarea și cooperarea cu medicul veterinar sunt cheia succesului în gestionarea eficientă a bolilor de piele la pisici.

boli-de-piele-la-pisici-4

 

6. Tratamentul General al Bolilor de Piele la Pisici: Abordări Terapeutice

 

Tratamentul pentru boli de piele la pisici este la fel de variat ca și cauzele lor. Odată ce diagnosticul este stabilit, medicul veterinar va elabora un plan terapeutic personalizat.

Tratament Antipruriginos (Anti-mâncărime)

Reducerea mâncărimii este crucială pentru a opri auto-traumatismul și a permite pielii să se vindece.

  • Corticosteroizi: Sunt medicamente puternice care reduc inflamația și mâncărimea. Pot fi administrați pe cale orală, injectabil sau topic. Utilizarea pe termen lung necesită monitorizare din cauza efectelor secundare.
  • Antihistaminice: Mai puțin eficiente la pisici decât la oameni, dar pot fi încercate în cazuri ușoare.
  • Acizi grași esențiali (Omega-3 și Omega-6): Suplimente care pot reduce inflamația și îmbunătăți sănătatea pielii pe termen lung.
  • Ciclosporina: Un medicament imunosupresor folosit în cazuri severe de alergii sau boli autoimune.

Tratament Antimicrobian (Antibiotice, Antifungice)

  • Antibiotice: Administrate oral sau topic, sunt esențiale pentru infecțiile bacteriene (piodermite). Durata tratamentului este de obicei de cel puțin 3-4 săptămâni.
  • Antifungice: Administrate oral (ex: itraconazol, terbinafină) sau topic (șampoane, creme) pentru infecțiile fungice (ringworm). Tratamentul poate dura luni de zile și necesită monitorizare.

Controlul Paraziților

  • Produse Antipruritice: Tratamente lunare sau trimestriale (pipete, pastile, zgărzi) pentru purici și căpușe sunt fundamentale în prevenția și tratamentul boli de piele la pisici cauzate de paraziți.
  • Tratament specific pentru acarieni: Medicamente antiparazitare specifice pentru râie (ex: selamectină, ivermectină).

Managementul Alergiilor

  • Dermatita Alergică la Purici (DAP): Control riguros al puricilor pe pisică și în mediul înconjurător.
  • Alergii Alimentare: Dietă de eliminare și, ulterior, o dietă hipoalergenică pe termen lung.
  • Dermatita Atopică: Management complex, care poate include antihistaminice, corticosteroizi, ciclosporină, acizi grași esențiali și, uneori, imunoterapie (desensibilizare).

Suplimente Nutriționale

  • Acizi grași esențiali: Pentru îmbunătățirea calității pielii și blănii și reducerea inflamației.
  • Vitamine și minerale: Dacă există deficiențe identificate.

Terapii Topice (Șampoane, Creme, Spray-uri)

  • Șampoane medicinale: Cu ingrediente precum clorhexidină (antibacterian), ketoconazol (antifungic), sulf (keratolitc) sau gudron (antipruriginos).
  • Creme și spray-uri: Cu antibiotice, antifungice, corticosteroizi sau substanțe calmante.

Managementul Stresului și Al Comportamentului

Pentru boli de piele la pisici de natură psihogenă:

  • Identificarea și eliminarea surselor de stres: Mutarea, introducerea unui nou animal, plictiseala.
  • Îmbogățirea mediului: Mai multe jucării, stâlpi de zgâriat, spații de cățărat, ascunzători, timp de joacă interactiv cu proprietarul.
  • Feromoni sintetici (ex: Feliway): Pot ajuta la reducerea anxietății.
  • Anxiolitice: În cazuri severe, medicul veterinar poate prescrie medicamente pentru a reduce anxietatea, alături de modificări comportamentale.

Tratamentul acestor boli de piele la pisici necesită adesea timp și răbdare. Este important să urmezi instrucțiunile veterinarului și să te prezinți la controalele de reevaluare.

boli-de-piele-la-pisici-5

 

7. Prevenția Bolilor de Piele la Pisici: Măsuri Simple pentru o Piele Sănătoasă

 

Prevenția este cea mai bună abordare pentru a menține pielea pisicii sănătoasă și a reduce riscul de boli de piele la pisici. Adoptarea unor obiceiuri simple poate face o diferență enormă.

  • Deparazitare Consecventă: Folosește produse antiparazitare de calitate superioară (pipete, pastile, zgărzi) recomandate de medicul veterinar. Administrează-le lunar sau trimestrial, conform instrucțiunilor. Nu uita că puricii nu sunt doar o problemă de exterior; ei pot infesta rapid și mediul interior.
  • Dietă de Calitate Superioară: O hrană echilibrată, bogată în proteine de calitate, acizi grași esențiali (Omega-3 și Omega-6) și vitamine, este fundamentală pentru o piele și o blană sănătoase. Evită hranele cu ingrediente de umplutură sau alergeni cunoscuți.
  • Periaj Regulat: Periază-ți pisica de câteva ori pe săptămână (zilnic pentru rasele cu păr lung). Acest lucru îndepărtează părul mort, previne formarea ghemotoacelor de păr (care pot irita stomacul și duce la vomă, dar și la probleme de piele), stimulează circulația și distribuie uleiurile naturale.
  • Mediu Curat și Fără Stres:
    • Curăță regulat așternutul pisicii.
    • Fă curățenie în casă pentru a reduce praful și acarienii (potențiali alergeni).
    • Asigură-i pisicii un mediu calm și sigur, cu spații de odihnă, jucării și oportunități de joacă. Reduce sursele de stres care pot duce la lins excesiv.
    • Elimină plantele toxice din casă.
  • Controale Veterinare Periodice: Vizitele anuale la medicul veterinar (sau semestriale pentru pisicile în vârstă sau cele cu afecțiuni cronice) sunt esențiale. Medicul poate identifica semne subtile de boli de piele la pisici în stadii incipiente și poate ajusta planul de prevenție.

 

Top 20 cele mai întâlnite boli de piele la pisici

 

1- boli de piele la pisici: dermatita alergică la purici

  • descriere generală: dermatita alergică la purici (DAP) este o reacție hipersensibilă la saliva puricilor, fiind una dintre cele mai comune afecțiuni dermatologice la pisici. Chiar și o singură mușcătură de purice poate declanșa o reacție severă la pisicile alergice, provocând mâncărimi intense și leziuni extinse ale pielii. Această afecțiune poate afecta pisici de toate vârstele și rasele, iar incidența sa este mai mare în medii calde și umede, unde puricii proliferează mai ușor. Controlul strict al puricilor, atât pe animal, cât și în mediul înconjurător, este esențial pentru gestionarea eficientă a DAP. Netratată, dermatita alergică la purici poate duce la infecții secundare bacteriene sau fungice, agravând starea pielii și disconfortul pisicii. Prevenția este cheia, iar produsele antiparazitare de calitate joacă un rol crucial în menținerea sănătății pielii pisicii. Cititi si: Ce nu are voie sa manance un bichon maltez.
  • cauze:
    • alergie la saliva puricilor: componenta principală care declanșează reacția alergică;
    • expunerea la purici: chiar și un număr mic de purici poate fi suficient pentru a declanșa simptome la o pisică sensibilă;
    • mediu infestat: prezența puricilor în casă sau în mediul exterior crește riscul de expunere.
  • manifestări:
    • prurit intens: mâncărime severă care duce la scărpinat excesiv, lins și ros;
    • leziuni cutanate: papule, cruste, alopecie (pierderea părului) în special în zona gâtului, spatelui și cozii;
    • eritem: înroșirea pielii;
    • infecții secundare: piodermite (infecții bacteriene ale pielii) sau infecții fungice din cauza autotraumatismului;
    • dermatită miliară: mici cruste granulare pe piele, adesea palpabile.
  • tratament:
    • controlul puricilor: eliminarea puricilor de pe animal și din mediu;
    • antihistaminice: pentru a reduce mâncărimea;
    • corticosteroizi: pentru a controla inflamația și pruritul sever;
    • antibiotice/antifungice: în cazul infecțiilor secundare;
    • șampoane medicinale: pentru a calma pielea iritată și a ajuta la eliminarea crustelor.
  • indicații:
    • produse antiparazitare spot-on: Bravecto (MSD Animal Health), Advantage (Bayer), Frontline Combo (Merial);
    • zgărzi antiparazitare: Seresto (Bayer);
    • spray-uri antiparazitare de uz ambiental: Beaphar Stop Flea & Tick Home Spray;
    • șampoane calmante: Allermyl Shampoo (Virbac);
    • medicamente orale: Apoquel (Zoetis) pentru prurit (numai la indicația veterinarului).

2- boli de piele la pisici: cheilezia

  • descriere generală: cheilezia, cunoscută și sub denumirea de „mătreața umblătoare”, este o afecțiune parazitară a pielii cauzată de acarieni din genul Cheyletiella. Acești acarieni sunt vizibili cu ochiul liber, ca niște puncte albe mobile pe suprafața pielii, de unde și denumirea populară. Infestarea este extrem de contagioasă și se transmite prin contact direct cu animalele infestate sau prin obiecte contaminate. Acarienii trăiesc pe suprafața pielii și se hrănesc cu resturi de piele și fluide tisulare, provocând iritații semnificative. Pisicile cu sistem imunitar slăbit, pisicuțele tinere sau cele vârstnice sunt mai predispuse la infestații severe. Deși acarienii Cheyletiella sunt specifici gazdei, ei pot provoca iritații temporare și la om, cunoscute sub numele de „mâncărimea drumețului”. Diagnosticul se face prin examinarea pielii și a blănii sub microscop.
  • cauze:
    • acarianul Cheyletiella: parazitul responsabil de afecțiune;
    • contact direct: transmiterea se face prin contact direct cu alte animale infestate;
    • mediu contaminat: așternuturi, perii sau alte obiecte contaminate pot fi surse de infestație.
  • manifestări:
    • mătreață abundentă: fulgi mari de piele moartă pe blană, adesea vizibili, cu aspectul de mătreață „care se mișcă”;
    • prurit: mâncărime variabilă, de la ușoară la severă;
    • leziuni cutanate: eritem, cruste, alopecie, în special pe spate și flancuri;
    • iritații la om: mâncărime temporară la persoanele care intră în contact cu pisica infestată.
  • tratament:
    • acaricide topice: soluții spot-on sau spray-uri;
    • șampoane medicinale: cu substanțe active acaricide;
    • tratarea mediului: decontaminarea așternuturilor și a zonelor frecventate de pisică.
  • indicații:
    • spot-on: Stronghold Plus (Zoetis), Advocate (Bayer);
    • șampoane acaricide: Sebolise Shampoo (Virbac);
    • spray-uri ambientale: Flee Spray (Animalcare).

boli-de-piele-la-pisici-6

3- boli de piele la pisici: otodectes cynotis (râia auriculară)

  • descriere generală: otodectes cynotis, cunoscută sub denumirea de râie auriculară, este o afecțiune parazitară extrem de contagioasă a urechilor, cauzată de un acarian microscopic. Acești acarieni trăiesc în canalul auditiv extern al pisicilor, unde se hrănesc cu cerumen și resturi epidermice, provocând o iritație intensă și un disconfort semnificativ. Râia auriculară este extrem de comună la pisici, în special la pisicuțele tinere și la cele care provin din adăposturi sau medii cu multe animale. Transmiterea se face prin contact direct între animalele infestate. Netratată, râia auriculară poate duce la otită cronică, infecții bacteriene secundare și chiar la leziuni ale timpanului. Este important de reținut că acarienii Otodectes cynotis pot migra și pe alte zone ale corpului, provocând mâncărimi și leziuni cutanate în afara urechilor.
  • cauze:
    • acarianul Otodectes cynotis: parazitul specific care cauzează râia auriculară;
    • contact direct: transmiterea se face prin contact direct cu alte animale infestate.
  • manifestări:
    • prurit auricular intens: scărpinat frecvent și violent la nivelul urechilor;
    • scuturatul capului: mișcări repetate ale capului;
    • secreții auriculare negre: cerumen uscat, de culoare neagră, cu aspect de zaț de cafea, rezultat din amestecul de ceară, sânge și resturi ale acarienilor;
    • leziuni ale pielii: eritem, escoriații, cruste în jurul urechilor din cauza scărpinatului;
    • otită secundară: infecții bacteriene sau fungice suprapuse.
  • tratament:
    • curățarea urechilor: eliminarea secrețiilor și a cerumenului;
    • acaricide auriculare: soluții speciale pentru tratarea acarienilor;
    • acaricide sistemice: în cazurile severe sau pentru tratarea infestărilor pe corp;
    • antibiotice/antifungice: dacă există infecții secundare.
  • indicații:
    • soluții auriculare: Oridermyl (Virbac), Surolan (Elanco);
    • spot-on: Stronghold Plus (Zoetis), Advocate (Bayer);
    • produse de curățare auriculară: Epi-Otic (Virbac).

4- boli de piele la pisici: scabia notoedrică

  • descriere generală: scabia notoedrică, cunoscută și sub denumirea de râia feței feline, este o boală de piele extrem de contagioasă, specifică pisicilor, cauzată de acarianul Notoedres cati. Acest acarian se localizează în special pe cap, urechi și gât, dar se poate extinde și pe alte părți ale corpului în cazurile severe. Este o afecțiune cu un potențial zoonotic limitat, putând provoca iritații temporare și la om. Transmiterea se face prin contact direct cu pisici infestate. Leziunile caracteristice sunt crustele groase, gri-gălbui, care duc la îngroșarea pielii și căderea părului. Pruritul este intens, determinând pisica să se scarpine violent, ceea ce agravează leziunile și predispune la infecții bacteriene secundare. Diagnosticul se stabilește prin răzuirea pielii și examinarea microscopică pentru identificarea acarienilor.
  • cauze:
    • acarianul Notoedres cati: parazitul specific care provoacă scabia notoedrică;
    • contact direct: transmiterea se face prin contact direct cu pisici infestate.
  • manifestări:
    • prurit intens: mâncărime severă, în special la nivelul capului și urechilor;
    • leziuni cutanate: cruste groase, gălbui, îngroșarea pielii (lichenificare), alopecie;
    • extindere: leziunile pot progresa de la cap spre gât, labe și restul corpului;
    • infecții secundare: piodermite din cauza autotraumatismului.
  • tratament:
    • acaricide sistemice: medicamente orale sau injectabile eficiente împotriva acarienilor;
    • șampoane medicinale: pentru a înmuia crustele și a curăța pielea;
    • antibiotice: în cazul infecțiilor bacteriene secundare.
  • indicații:
    • spot-on: Bravecto (MSD Animal Health), Stronghold Plus (Zoetis);
    • injectabile: Doramectin (în anumite cazuri, la indicația medicului veterinar).

5- boli de piele la pisici: dermatofitoza (ciuperca pielii)

  • descriere generală: dermatofitoza, cunoscută popular sub denumirea de ciuperca pielii, este o infecție fungică a pielii, părului și unghiilor, cauzată cel mai frecvent la pisici de Microsporum canis. Este o afecțiune extrem de contagioasă, cu un potențial zoonotic semnificativ, ceea ce înseamnă că se poate transmite cu ușurință de la animale la oameni și invers. Sporii fungici sunt foarte rezistenți în mediu și pot supraviețui luni de zile, făcând controlul și eradicarea bolii dificile. Pisicuțele, pisicile cu sistem imunitar slăbit sau cele care trăiesc în medii aglomerate sunt mai predispuse la infecții. Leziunile tipice sunt zone circulare de alopecie, cu scuame și cruste. Diagnosticul se face prin lampa Wood (care arată o fluorescență verde-măr în cazul Microsporum canis), cultură fungică sau examen microscopic al firelor de păr.
  • cauze:
    • fungi dermatofiți: Microsporum canis este cel mai frecvent, dar și Trichophyton mentagrophytes sau Epidermophyton floccosum;
    • contact direct: transmiterea se face prin contact direct cu animale sau oameni infestați;
    • mediu contaminat: sporii fungici pot persista în așternuturi, covoare, mobilier.
  • manifestări:
    • alopecie circulară: zone rotunde, fără păr, adesea cu margini roșii și solzoase;
    • scuame și cruste: pe pielea afectată;
    • prurit: mâncărime variabilă, de la ușoară la severă;
    • unghii afectate: onicomicoză, unghii fragile sau deformate;
    • leziuni la om: pete roșii, circulare, cu margini ridicate pe piele (tinea corporis).
  • tratament:
    • antifungice topice: creme, loțiuni, șampoane;
    • antifungice orale: în cazurile generalizate sau persistente;
    • decontaminarea mediului: curățarea și dezinfectarea riguroasă a zonelor frecventate de pisică.
  • indicații:
    • șampoane antifungice: Malaseb Shampoo (Dechra), Imaverol (Elanco);
    • creme/loțiuni antifungice: Miconazol (diverse firme), Clotrimazol;
    • medicamente orale: Itrafungol (Elanco), Griseofulvin (la indicația medicului veterinar).

6- boli de piele la pisici: acneea felină

  • descriere generală: acneea felină este o afecțiune cronică a foliculilor piloși, caracterizată prin apariția de comedoane (puncte negre) și, în cazuri mai severe, de papule, pustule și noduli, în special pe bărbie și buze. Este similară cu acneea umană și poate afecta pisici de orice vârstă sau rasă. Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că implică o producție excesivă de sebum, blocarea foliculilor piloși și o inflamație locală. Factorii predispozanți pot include stresul, igiena precară, alergiile alimentare sau de contact, și utilizarea de boluri de plastic. Acneea felină poate fi ușoară și asimptomatică sau severă, cauzând disconfort, prurit și infecții bacteriene secundare. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, iar în cazurile complicate se pot preleva probe pentru culturi bacteriene sau biopsii.
  • cauze:
    • producție excesivă de sebum: glandele sebacee produc prea multă grăsime;
    • blocarea foliculilor piloși: firele de păr și sebumul blochează porii;
    • igienă precară: acumularea de murdărie și sebum;
    • stres: poate agrava afecțiunea;
    • alergii: reacții alergice la alimente sau la materialele din boluri (ex: plastic);
    • anomalii structurale ale foliculilor: predispoziție genetică.
  • manifestări:
    • comedoane: puncte negre vizibile pe bărbie și buze;
    • papule: mici umflături roșii;
    • pustule: vezicule cu puroi;
    • noduli: leziuni mai mari, dure la atingere;
    • prurit: mâncărime locală, scărpinat;
    • edem: umflarea bărbiei în cazurile severe;
    • infecții secundare: piodermite.
  • tratament:
    • curățare locală: șampoane sau loțiuni cu peroxid de benzoil sau acid salicilic;
    • antibiotice: în caz de infecție bacteriană;
    • corticosteroizi: pentru a reduce inflamația;
    • retinoizi topici: în cazuri cronice;
    • schimbarea bolurilor: utilizarea de boluri din ceramică sau oțel inoxidabil.
  • indicații:
    • șampoane/loțiuni: Douxo S3 Pyo Shampoo (Ceva), Malaseb Shampoo (Dechra);
    • geluri topice: Clindamycin Topical Solution (diverse firme, cu prescripție);
    • servetele umede medicinale: Chlorhexidine Wipes (Dechra);
    • medicamente orale: Clindamycin (antibiotic), Prednisolon (corticosteroid) – la indicația veterinarului.

7- boli de piele la pisici: alergia alimentară

  • descriere generală: alergia alimentară la pisici este o reacție adversă a sistemului imunitar la anumite ingrediente din hrană, cel mai adesea proteine. Spre deosebire de intoleranța alimentară, care este o reacție non-imunologică, alergia alimentară implică o reacție de hipersensibilitate. Simptomele pot fi variate și pot include manifestări cutanate, gastrointestinale sau o combinație a acestora. Pe piele, alergia alimentară se manifestă cel mai frecvent prin prurit intens, dermatită miliară (mici cruste pe piele), alopecie autoindusă și leziuni la nivelul capului și gâtului. Diagnosticul este adesea o provocare și implică o dietă de eliminare strictă, urmată de reintroducerea treptată a ingredientelor suspecte. Această abordare ajută la identificarea ingredientelor care declanșează reacția alergică. Odată identificate, aceste ingrediente trebuie evitate pe termen lung.
  • cauze:
    • proteine: cele mai comune alergeni sunt proteinele din carne de vită, pui, pește, produse lactate sau cereale;
    • aditivi alimentari: conservanți, coloranți sau arome artificiale;
    • predispoziție genetică: anumite rase pot fi mai predispuse.
  • manifestări:
    • prurit: mâncărime intensă, generalizată sau localizată pe cap, gât, urechi;
    • dermatită miliară: mici cruste granulare pe piele;
    • alopecie autoindusă: pierderea părului din cauza linsului și scărpinatului excesiv;
    • leziuni cutanate: eritem, papule, pustule;
    • simptome gastrointestinale: vărsături, diaree;
    • otită externă: inflamația canalului auditiv.
  • tratament:
    • dietă de eliminare: hrănire cu o dietă hipoalergenică sau cu proteină hidrolizată;
    • evitarea alergenilor: o dată identificați, ingredientele problematice trebuie evitate;
    • medicamente: antihistaminice sau corticosteroizi pentru a controla simptomele acute (pe termen scurt).
  • indicații:
    • diete veterinare hipoalergenice: Royal Canin Veterinary Diet Hypoallergenic, Hill’s Prescription Diet z/d, Purina Pro Plan Veterinary Diets HA Hydrolyzed Formula;
    • diete cu proteină nouă: Brit Veterinary Diet Grain Free Hypoallergenic Insect.

8- boli de piele la pisici: dermatita atopică felină

  • descriere generală: dermatita atopică felină (DAF) este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, cu predispoziție genetică, rezultată dintr-o reacție de hipersensibilitate la alergeni din mediul înconjurător, cum ar fi polenul, acarienii de praf, sporii de mucegai sau celulele epiteliale umane/animale. Spre deosebire de alergia la purici sau cea alimentară, DAF nu are o cauză specifică unică și este adesea diagnosticată prin excluderea altor alergii. Pisicile cu DAF prezintă prurit cronic, care poate duce la auto-mutilare și leziuni secundare ale pielii. Simptomele pot varia în intensitate și pot fi sezoniere sau pe tot parcursul anului, în funcție de alergenii implicați. Diagnosticul este complex și necesită o anamneză detaliată, examen clinic și excluderea altor cauze de prurit. Managementul pe termen lung implică adesea o abordare multimodală.
  • cauze:
    • alergeni de mediu: polen (arbori, ierburi, buruieni), acarieni de praf, spori de mucegai, celule epiteliale (dander);
    • predispoziție genetică: anumite rase pot fi mai predispuse.
  • manifestări:
    • prurit cronic: mâncărime persistentă, generalizată sau localizată (cap, gât, abdomen, membre);
    • dermatită miliară: mici cruste pe piele;
    • alopecie autoindusă: pierderea părului din cauza linsului și scărpinatului;
    • complexe eozinofilice: plăci eozinofilice, ulcere indolente, granulom eozinofilic;
    • otită externă: inflamația cronică a urechilor;
    • astm felin: în unele cazuri, pot apărea și simptome respiratorii.
  • tratament:
    • controlul alergenilor: reducerea expunerii la alergeni (aspirare frecventă, purificatoare de aer);
    • medicamente: corticosteroizi, ciclosporină, oclacitinib (Apoquel, deși nu este aprobat oficial pentru pisici, poate fi folosit off-label la indicația veterinarului), antihistaminice;
    • imunoterapie: desensibilizare specifică la alergeni;
    • șampoane și loțiuni: pentru a calma pielea și a reduce inflamația;
    • dietă de suport: diete cu acizi grași esențiali.
  • indicații:
    • medicamente orale: Atopica (Novartis Animal Health), Prednisolon (corticosteroid), Apoquel (Zoetis – utilizare off-label la indicația medicului veterinar);
    • șampoane și spume: Douxo S3 Calm Shampoo (Ceva), Allermyl Shampoo (Virbac);
    • suplimente nutritive: Omega-3 Fatty Acids (de la diverse firme, ex: Vetoquinol Coatex).

boli-de-piele-la-pisici-7

9- boli de piele la pisici: piodermita (infecție bacteriană a pielii)

  • descriere generală: piodermita este o infecție bacteriană a pielii, adesea secundară unei alte afecțiuni subiacente care slăbește bariera cutanată sau sistemul imunitar. La pisici, piodermitele sunt mai puțin frecvente decât la câini și, de obicei, sunt asociate cu alte probleme primare, cum ar fi alergiile (la purici, alimentare, atopice), paraziții externi (râie), afecțiuni hormonale sau imunodeficiențe. Bacteriile cel mai frecvent implicate sunt Staphylococcus pseudintermedius, dar și alte bacterii pot fi prezente. Simptomele variază în funcție de profunzimea infecției și pot include papule, pustule, cruste, colarete epidermice (leziuni circulare cu margini ridicate), alopecie și prurit. Diagnosticul se face prin citologie (examinarea microscopică a probelor de piele) și cultură bacteriană cu antibiogramă pentru a identifica bacteria și a alege cel mai eficient antibiotic. Tratamentul implică atât abordarea infecției, cât și a cauzei subiacente.
  • cauze:
    • infecții primare: râie, alergii (dermatita alergică la purici, alergii alimentare, dermatita atopică);
    • traume cutanate: scărpinat excesiv, mușcături;
    • afecțiuni endocrine: rar la pisici;
    • imunodeficiențe: virusul imunodeficienței feline (FIV), virusul leucemiei feline (FeLV);
    • umiditate excesivă: macerarea pielii.
  • manifestări:
    • papule: mici umflături roșii;
    • pustule: vezicule pline cu puroi;
    • cruste: uscate, aderente de piele;
    • colarete epidermice: leziuni circulare, cu scuame și margini ridicate;
    • alopecie: pierderea părului;
    • eritem: înroșirea pielii;
    • prurit: mâncărime.
  • tratament:
    • antibiotice sistemice: pe cale orală sau injectabilă;
    • antibiotice topice: creme, unguente, spray-uri;
    • șampoane medicinale: cu clorhexidină, peroxid de benzoil;
    • tratarea cauzei subiacente: controlul alergiilor sau paraziților.
  • indicații:
    • antibiotice orale: Convenia (Pfizer/Zoetis – injectabil cu acțiune prelungită), Clavamox/Synulox (Zoetis), Cefalexin (diverse firme);
    • șampoane: Douxo S3 Pyo Shampoo (Ceva), Malaseb Shampoo (Dechra), Chlorhexidine Shampoo (diverse firme);
    • creme/spray-uri topice: Fuciderm Gel (Leo Pharma – cu prescripție).

10- boli de piele la pisici: abcese cutanate

  • descriere generală: abcesele cutanate sunt colecții de puroi închise într-o capsulă, localizate sub piele, rezultate cel mai adesea în urma unor răni penetrante (mușcături, zgârieturi) care se infectează. La pisici, abcesele sunt extrem de comune, în special la masculii necastrați care se luptă frecvent. Bacteriile orale, în special cele anaerobe, sunt introduse sub piele în timpul mușcăturii, ducând la o infecție rapidă și la formarea puroiului. Abcesele sunt dureroase, calde la atingere și pot provoca febră, letargie și pierderea apetitului. Dacă nu sunt tratate, ele se pot sparge, lăsând o rană deschisă care se poate vindeca lent sau se poate reinfecta. Diagnosticul este, de obicei, clinic, dar poate fi confirmat prin aspirație cu ac fin. Tratamentul implică drenajul abcesului și administrarea de antibiotice.
  • cauze:
    • mușcături de pisică: cea mai frecventă cauză, bacteriile din cavitatea bucală a pisicii;
    • zgârieturi adânci: introducerea bacteriilor sub piele;
    • traume penetrante: obiecte ascuțite care lezează pielea.
  • manifestări:
    • umflătură dureroasă: o masă fluctuantă sub piele;
    • căldură locală: zona afectată este caldă la atingere;
    • roșeață: eritem pe pielea de deasupra abcesului;
    • alopecie: pierderea părului în zona afectată;
    • febră: creșterea temperaturii corporale;
    • letargie: lipsă de energie, apatie;
    • inapetenta: refuzul de a mânca;
    • drenaj de puroi: dacă abcesul se sparge.
  • tratament:
    • drenaj chirurgical: incizia și curățarea abcesului;
    • antibiotice: sistemice, pe o perioadă de cel puțin 7-14 zile;
    • spălături locale: cu soluții antiseptice (clorhexidină, betadină);
    • analgezice: pentru a controla durerea.
  • indicații:
    • antibiotice injectabile: Convenia (Pfizer/Zoetis);
    • antibiotice orale: Clavamox/Synulox (Zoetis), Metronidazol (pentru anaerobe);
    • soluții antiseptice: Betadine soluție, Clorhexidină soluție (diverse firme).

11- boli de piele la pisici: reacții adverse la medicamente

  • descriere generală: reacțiile adverse cutanate la medicamente la pisici sunt manifestări neobișnuite sau nedorite care apar pe piele, ca răspuns la administrarea unui medicament. Aceste reacții pot varia de la erupții cutanate ușoare și prurit până la afecțiuni grave, cum ar fi sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică, deși acestea din urmă sunt rare la pisici. Orice medicament, inclusiv cele topice, orale sau injectabile, poate provoca o reacție adversă. Mecanismele pot fi imunologice (reacții alergice) sau non-imunologice (efecte secundare directe ale medicamentului). Identificarea medicamentului responsabil poate fi dificilă, mai ales dacă pisica primește mai multe medicamente simultan. Retragerea medicamentului incriminat este primul pas în tratament, urmată de gestionarea simptomelor și a leziunilor cutanate.
  • cauze:
    • medicamente: antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), anticonvulsivante, chimioterapice;
    • reacție alergică: sistemul imunitar reacționează exagerat la un medicament;
    • efecte secundare directe: acțiunea farmacologică a medicamentului afectează pielea;
    • supradozaj: administrarea unei doze prea mari;
    • interacțiuni medicamentoase: combinația de medicamente.
  • manifestări:
    • prurit: mâncărime;
    • eritem: înroșirea pielii;
    • papule, pustule, vezicule, bule: leziuni elementare variate;
    • alopecie: pierderea părului;
    • cruste, eroziuni, ulcere: leziuni secundare;
    • edem facial: umflarea feței;
    • febră, letargie, inapetenta: în cazuri severe.
  • tratament:
    • întreruperea medicamentului: imediat ce reacția este suspectată;
    • corticosteroizi: pentru a reduce inflamația și prurit;
    • antihistaminice: pentru a controla reacțiile alergice;
    • antibiotice: în cazul infecțiilor secundare;
    • terapie de suport: hidratare, pansamente.
  • indicații:
    • medicamente: depinde de tipul de reacție și severitate, dar pot include Prednisolon (corticosteroid), Dexametazonă (corticosteroid), Difenilhidramină (antihistaminic).

12- boli de piele la pisici: alopecia psicogenă (autoindusă)

  • descriere generală: alopecia psicogenă este o afecțiune comportamentală în care pisica își îndepărtează singură părul prin lins excesiv, ros sau smulgere, din cauza unor probleme de stres sau anxietate, și nu din cauza unei afecțiuni medicale primare a pielii. Această condiție este adesea o provocare diagnostică, deoarece trebuie excluse toate cauzele medicale de prurit și alopecie (alergii, paraziți, infecții). Linsul compulsiv este un mecanism de coping pentru pisică, o modalitate de a gestiona stresul sau plictiseala. Zonele cel mai frecvent afectate sunt abdomenul, flancurile, coapsele interioare și coada. Părul în aceste zone este tuns scurt sau lipsește complet, iar pielea subiacentă pare normală, fără semne de inflamație sau leziuni primare. Tratamentul implică identificarea și gestionarea sursei de stres, împreună cu medicație comportamentală dacă este necesar.
  • cauze:
    • stres: schimbări în mediu (mutarea, noi animale de companie, noi membri ai familiei);
    • anxietate: separare, zgomote puternice, conflicte cu alte animale;
    • plictiseală: lipsa stimulării mentale și fizice;
    • durere: linsul excesiv al unei zone dureroase (ex: artrită);
    • probleme urinare: linsul excesiv al abdomenului inferior în cazul cistitei.
  • manifestări:
    • alopecie simetrică sau asimetrică: zone fără păr, adesea pe abdomen, flancuri, coapse interioare, coadă;
    • păr tuns scurt: aspect de păr tuns, nu smuls din rădăcină;
    • piele normală: pielea subiacentă nu prezintă semne de inflamație primară, roșeață sau leziuni;
    • lins excesiv: observarea pisicii linsându-se compulsiv.
  • tratament:
    • identificarea și eliminarea stresorilor: îmbunătățirea mediului, rutină stabilă;
    • îmbogățirea mediului: jucării, stâlpi de zgâriat, locuri de ascuns, timp de joacă;
    • feromoni felini: difuzoare de feromoni sintetici;
    • medicamente anxiolitice: antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS);
    • colier elisabetan: temporar, pentru a preveni linsul excesiv.
  • indicații:
    • difuzoare/spray-uri cu feromoni: Feliway Classic (Ceva), Pet Remedy;
    • medicamente: Clomicalm (Novartis Animal Health), Prozac/Fluoxetină (diverse firme) – la indicația medicului veterinar comportamentalist.

13- boli de piele la pisici: dermatita eozinofilică/complexul eozinofilic

  • descriere generală: complexul eozinofilic la pisici este un grup de afecțiuni cutanate inflamatorii caracterizate prin prezența unui număr mare de celule eozinofile în leziuni. Eozinofilele sunt celule albe din sânge implicate în răspunsurile alergice și parazitare. Cele trei manifestări principale ale complexului eozinofilic sunt: placa eozinofilică, granulomul eozinofilic și ulcerul indolent (sau ulcerul rodenta). Aceste leziuni sunt adesea rezultatul unei reacții de hipersensibilitate subiacente, cum ar fi alergiile la purici, alergiile alimentare sau dermatita atopică. Pot apărea oriunde pe corp, dar au localizări preferate. Diagnosticul se face prin examen citologic sau biopsie, iar tratamentul vizează controlul inflamației și identificarea și tratarea cauzei subiacente.
  • cauze:
    • reacții alergice: dermatita alergică la purici, alergii alimentare, dermatita atopică;
    • paraziți: ocazional, răspuns la paraziți interni sau externi;
    • factori genetici: predispoziție la unele rase.
  • manifestări:
    • placa eozinofilică: leziuni plate, roșii, ridicate, bine delimitate, adesea pe abdomen, coapse sau gât, cu prurit intens;
    • granulom eozinofilic: leziuni liniare, nodulare sau papulare, adesea pe coapse, labe, buze, de culoare roz-gălbui, fără prurit intens;
    • ulcer indolent (ulcer rodenta): leziuni ulcerative, adesea pe buza superioară, fără durere sau prurit.
  • tratament:
    • corticosteroizi: pentru a reduce inflamația și a suprima reacția imună;
    • ciclosporină: ca alternativă la steroizi, pe termen lung;
    • identificarea și tratarea cauzei subiacente: controlul alergiilor;
    • antibiotice: în cazul infecțiilor secundare.
  • indicații:
    • medicamente orale: Prednisolon (corticosteroid), Atopica (Novartis Animal Health);
    • medicamente injectabile: Depo-Medrol (Pfizer – corticosteroid cu acțiune prelungită, utilizat cu precauție).

14- boli de piele la pisici: celulita juvenilă (puppy strangles – la pisicuțe)

  • descriere generală: celulita juvenilă, deși mai frecventă la căței (unde este cunoscută sub denumirea de „puppy strangles”), poate apărea și la pisicuțele foarte tinere, fiind o afecțiune rară, dar gravă, cu un mecanism imunologic neclar. Este caracterizată prin inflamația acută și sterilă a pielii și a ganglionilor limfatici, în special la nivelul feței, gâtului și urechilor. Pisicuțele afectate dezvoltă umflături dureroase, pustule, noduli și abcese care se pot sparge, lăsând leziuni supurative. De asemenea, pot prezenta febră, letargie, inapetenta și durere. Diagnosticul se bazează pe semnele clinice, citologia leziunilor (care arată inflamație sterilă) și excluderea altor cauze infecțioase. Tratamentul precoce cu corticosteroizi este crucial pentru a preveni cicatricile permanente și pentru a îmbunătăți prognosticul.
  • cauze:
    • mecanism imunologic: se crede că este o reacție imună disfuncțională;
    • factori genetici: posibilă predispoziție;
    • vârstă tânără: afectează pisicuțele sub 4 luni.
  • manifestări:
    • umflături faciale: edem și noduli pe față, pleoape, bot, urechi;
    • pustule și abcese: leziuni pline cu puroi, care se pot sparge;
    • limfadenopatie: mărirea ganglionilor limfatici submandibulari;
    • durere: disconfort la palpare;
    • semne sistemice: febră, letargie, inapetenta.
  • tratament:
    • corticosteroizi: la doze imunosupresive, pe termen lung;
    • antibiotice: doar dacă există infecții bacteriene secundare;
    • analgezice: pentru a controla durerea;
    • îngrijire de suport: hidratare, hrănire asistată.
  • indicații:
    • medicamente orale: Prednisolon (corticosteroid) – la indicația medicului veterinar.

15- boli de piele la pisici: tumorile cutanate

  • descriere generală: tumorile cutanate la pisici sunt creșteri anormale de celule pe sau sub piele. Acestea pot fi benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase) și pot apărea la orice vârstă, dar sunt mai frecvente la pisicile în vârstă. Prezentarea clinică este extrem de variată, de la noduli mici, mobili, până la mase mari, ulcerate și invazive. Unele tumori sunt vizibile și ușor de palpat, în timp ce altele pot fi ascunse sub blană. Detectarea precoce este crucială pentru un prognostic bun, în special în cazul tumorilor maligne. Diagnosticul definitiv necesită o biopsie și examen histopatologic. Tratamentul depinde de tipul, dimensiunea, localizarea și stadiul tumorii și poate include intervenții chirurgicale, radioterapie sau chimioterapie.
  • cauze:
    • mutații genetice: anomalii în creșterea celulară;
    • expunerea la soare: carcinomul cu celule scuamoase la pisicile albe;
    • viruși: virusul leucemiei feline (FeLV) pentru anumite tipuri de tumori;
    • inflamație cronică: poate predispune la anumite tumori;
    • factori necunoscuți: multe tumori apar fără o cauză clară.
  • manifestări:
    • noduli sau mase: orice protuberanță nouă sau care crește în dimensiuni pe piele;
    • modificări ale pielii: zone îngroșate, ulcerate, decolorate;
    • prurit: mâncărime locală (rar, dar posibil);
    • sângerare: din leziunile ulcerate;
    • alopecie: pierderea părului deasupra tumorii;
    • durere: dacă tumora este mare sau invadează țesuturile învecinate.
  • tratament:
    • excizie chirurgicală: îndepărtarea tumorii;
    • radioterapie: utilizarea radiațiilor pentru a distruge celulele canceroase;
    • chimioterapie: medicamente pentru a distruge celulele canceroase;
    • criochirurgie: înghețarea tumorii;
    • terapie paleativă: pentru a ameliora simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții.
  • indicații:
    • medicamente: depind de tipul de tumoră, dar pot include chimioterapice (ex: Doxorubicină, Cisplatin – administrate de medicul veterinar oncolog).

boli-de-piele-la-pisici-8

16- boli de piele la pisici: dermatita cu Malassezia (infecție fungică cu drojdie)

  • descriere generală: dermatita cu Malassezia este o infecție fungică a pielii cauzată de proliferarea excesivă a drojdiei Malassezia pachydermatis, un organism comensal (care trăiește în mod normal pe piele) care devine patogen în anumite condiții. Această afecțiune este adesea secundară unei probleme subiacente care modifică microclimatul pielii și slăbește apărarea locală, cum ar fi alergiile (dermatita alergică la purici, alergii alimentare, dermatita atopică), afecțiuni endocrine sau imunodeficiențe. Malassezia este mai frecventă la câini, dar poate apărea și la pisici, în special în zonele calde și umede ale corpului, cum ar fi urechile, pliurile pielii și zona interdigitală. Simptomele includ prurit, eritem, scuame, seboree (piele grasă) și un miros rânced caracteristic. Diagnosticul se face prin examen citologic (amprente cutanate) care relevă prezența drojdiilor.
  • cauze:
    • proliferare excesivă a drojdiei Malassezia pachydermatis: ca urmare a unei afecțiuni subiacente;
    • afecțiuni primare: alergii, afecțiuni endocrine, imunodeficiențe;
    • umiditate și căldură: mediu propice dezvoltării drojdiei.
  • manifestări:
    • prurit: mâncărime, adesea intensă;
    • eritem: înroșirea pielii;
    • scuame: fulgi de piele moartă;
    • seboree: piele grasă și blană unsuroasă;
    • miros rânced: un miros neplăcut, caracteristic;
    • hiperpigmentare: înnegrirea pielii în cazurile cronice;
    • lichenificare: îngroșarea pielii;
    • otită externă: inflamația urechilor.
  • tratament:
    • antifungice topice: șampoane, loțiuni, creme;
    • antifungice orale: în cazurile generalizate sau persistente;
    • tratarea cauzei subiacente: controlul alergiilor sau a altor afecțiuni.
  • indicații:
    • șampoane antifungice: Malaseb Shampoo (Dechra), Douxo S3 Pyo Shampoo (Ceva);
    • medicamente orale: Itrafungol (Elanco), Ketoconazol (la indicația medicului veterinar).

17- boli de piele la pisici: alopecie simetrică non-pruriginoasă

  • descriere generală: alopecia simetrică non-pruriginoasă se caracterizează prin pierderea simetrică a părului, de obicei pe flancuri și abdomen, fără semne de mâncărime intensă sau inflamație a pielii. Această condiție este adesea asociată cu tulburări hormonale sau endocrine, cum ar fi hipertiroidismul sau, mai rar, cu boli adrenale. În aceste cazuri, părul cade din cauza unui ciclu de creștere a părului perturbat. Spre deosebire de alopecia autoindusă, pielea subiacentă este adesea subțire și cu aspect normal. Diagnosticul implică o anamneză detaliată, examen clinic și teste de sânge pentru evaluarea funcției tiroidiene și adrenale. Odată diagnosticată cauza subiacentă, tratamentul afecțiunii primare duce la regenerarea părului.
  • cauze:
    • hipertiroidism: cea mai comună cauză endocrină la pisici;
    • sindromul Cushing (hiperadrenocorticism): rar la pisici;
    • alopecie paraneoplazică: asociată cu anumite tumori interne;
    • medicamente: administrarea unor medicamente (ex: corticosteroizi pe termen lung).
  • manifestări:
    • alopecie simetrică: pierderea părului pe ambele părți ale corpului, adesea pe trunchi și abdomen;
    • piele subțire: pielea afectată poate fi fragilă și subțire;
    • fără prurit: absența mâncărimii severe;
    • blană rară: aspect subțire al blănii;
    • semne sistemice: în funcție de cauza subiacentă (ex: pierdere în greutate la hipertiroidism).
  • tratament:
    • tratarea cauzei subiacente: managementul hipertiroidismului sau a altor afecțiuni endocrine;
    • medicamente: pentru hipertiroidism, se folosesc medicamente antitiroidiene sau iod radioactiv.
  • indicații:
    • medicamente pentru hipertiroidism: Thiamazole (Feliximazole, Thyronorm).

18- boli de piele la pisici: dermatita solară (arsuri solare)

  • descriere generală: dermatita solară, sau arsurile solare, la pisici este o inflamație a pielii cauzată de expunerea excesivă la razele ultraviolete (UV) ale soarelui. Este mai frecventă la pisicile cu blană albă sau cu piele deschisă la culoare, în special în zonele cu păr subțire sau lipsă, cum ar fi urechile, nasul, pleoapele și abdomenul. Expunerea cronică la soare poate duce nu doar la arsuri acute, ci și la modificări precanceroase și, în cele din urmă, la dezvoltarea carcinomului cu celule scuamoase, o formă agresivă de cancer de piele. Simptomele inițiale includ roșeață și descuamare, care pot progresa către cruste, eroziuni și ulcere. Prevenția este esențială și implică limitarea expunerii la soare și utilizarea de creme de protecție solară special formulate pentru animale.
  • cauze:
    • expunerea la raze UV: radiațiile solare;
    • lipsa pigmentării: pisicile cu blană albă sau piele deschisă sunt mai susceptibile.
  • manifestări:
    • eritem: înroșirea pielii, în special pe urechi, nas, pleoape;
    • descuamare: piele care se cojește;
    • cruste, eroziuni, ulcere: leziuni avansate;
    • prurit sau durere: mâncărime sau disconfort la atingere;
    • îngroșarea pielii: în cazurile cronice;
    • leziuni precanceroase: cheratoză actinică;
    • tumori: carcinom cu celule scuamoase.
  • tratament:
    • evitarea expunerii la soare: în special în orele de vârf;
    • creme de protecție solară: special formulate pentru animale;
    • corticosteroizi topici: pentru a reduce inflamația;
    • antibiotice: în cazul infecțiilor secundare;
    • excizie chirurgicală: pentru leziunile precanceroase sau tumorile.
  • indicații:
    • creme de protecție solară pentru animale: Epi-Pet Sunscreen for Dogs and Cats, Vet’s Best Sunscreen Spray;
    • corticosteroizi topici: Hydrocortisone Cream (la indicația veterinarului).

19- boli de piele la pisici: auto-mutilare

  • descriere generală: auto-mutilarea la pisici este un comportament distructiv în care animalul își provoacă singur leziuni ale pielii, blănii sau chiar ale țesuturilor mai profunde, prin lins excesiv, ros, scărpinat sau smulgere. Acest comportament nu este o boală de piele în sine, ci un simptom al unei probleme subiacente, care poate fi medicală (prurit intens cauzat de alergii, paraziți, infecții, durere) sau comportamentală (anxietate, stres, plictiseală). Auto-mutilarea poate duce la leziuni secundare grave, cum ar fi infecții bacteriene, ulcere sau cicatrici. Identificarea și tratarea cauzei primare sunt esențiale pentru a opri acest comportament. Uneori, sunt necesare coliere elisabetane sau bandaje pentru a preveni auto-mutilarea pe durata vindecării.
  • cauze:
    • prurit sever: alergii (purici, alimente, atopie), paraziți (râie), infecții (bacteriene, fungice);
    • durere: artrită, leziuni traumatice, probleme neurologice;
    • stres/anxietate: modificări în mediu, separare, plictiseală;
    • tulburări obsesiv-compulsive: lins compulsiv;
    • iritații locale: corpi străini, înțepături de insecte.
  • manifestări:
    • leziuni autoinduse: alopecie, eritem, excoriații, ulcere, cruste;
    • lins, ros, scărpinat excesiv: observarea directă a comportamentului;
    • infecții secundare: piodermite.
  • tratament:
    • identificarea și tratarea cauzei subiacente: controlul alergiilor, paraziților, durerii, gestionarea stresului;
    • colier elisabetan: pentru a preveni accesul la leziuni;
    • medicamente: corticosteroizi, antihistaminice (pentru prurit), antibiotice (pentru infecții), anxiolitice (pentru probleme comportamentale);
    • îmbogățirea mediului: pentru plictiseală și anxietate.
  • indicații:
    • colier elisabetan: diverse tipuri (con tradițional, gonflabil, moale);
    • medicamente: conform cauzei subiacente (vezi indicațiile pentru alergiile la purici, alergii alimentare, dermatita atopică, etc.).

20- boli de piele la pisici: pustule sterile eozinofilice

  • descriere generală: pustulele sterile eozinofilice sunt o afecțiune rară a pielii la pisici, caracterizată prin apariția de pustule (vezicule pline cu puroi) care conțin predominant celule eozinofile, dar fără prezența bacteriilor (adică sunt sterile). Această condiție este considerată o variantă a complexului eozinofilic și este, de asemenea, o reacție de hipersensibilitate, cel mai adesea la alergeni. Pustulele pot fi mici sau mari, pot fi însoțite de prurit și pot apărea oriunde pe corp, dar sunt mai frecvente pe abdomen și pe flancuri. Diagnosticul necesită o citologie a pustulelor și culturi bacteriene pentru a confirma sterilitatea și a exclude o infecție bacteriană primară. Tratamentul implică utilizarea de corticosteroizi pentru a controla inflamația și a identifica și gestiona cauza alergică subiacentă.
  • cauze:
    • reacții de hipersensibilitate: alergii la purici, alergii alimentare, dermatita atopică;
    • mecanism imun: reacție imună exagerată la alergeni.
  • manifestări:
    • pustule: vezicule pline cu puroi, adesea pe abdomen și flancuri;
    • prurit: mâncărime variabilă;
    • eritem: înroșirea pielii;
    • cruste: după spargerea pustulelor.
  • tratament:
    • corticosteroizi: pentru a reduce inflamația;
    • identificarea și tratarea cauzei subiacente: controlul alergiilor.
  • indicații:
    • medicamente orale: Prednisolon (corticosteroid).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Categorii articole

  • Analize de laborator (6)
  • Chirurgie veterinară (7)
  • Consultații de specialitate (7)
  • Ecografie (5)
  • Fără categorie (1)
  • Farmacie veterinară (4)
  • Internări (7)
  • Întreținerea animalelor de companie (16)
  • Medic Veterinar (4)
  • Ortopedie (7)
  • Servicii veterinare (74)
  • Sterilizare și castrare (1)
  • Stomatologie (6)
  • Studii de caz (17)
  • Vaccinări (11)
Întreținerea animalelor de companie

Cea mai buna mancare pentru bichon maltez

Cea mai buna mancare pentru bichon maltez – Bichonul Maltez este o rasa de caini adorabila, renumita pentru blana sa ...

Citește articol
Studii de caz

Pecingine la pisici

Pecingine la pisici – Pecinginea, cunoscuta stiintific sub denumirea de dermatofitoza, este o infectie fungica a pielii, blanii si, uneori, ...

Citește articol
Întreținerea animalelor de companie

Purici pisica

Purici pisica – Puricii sunt, fara indoiala, unul dintre cei mai comuni si mai neplacuti paraziti externi care pot afecta ...

Citește articol
Fără categorie

Tratament naturist pentru diaree la pisici

Tratament naturist pentru diaree la pisici – Diareea la pisici este o problema digestiva frecventa si neplacuta, manifestata prin scaune ...

Citește articol
Vaccinări

Schema vaccinare pisici

Schema vaccinare pisici – Într-o lume în care bolile infecțioase pot reprezenta o amenințare serioasă pentru sănătatea animalelor de companie, ...

Citește articol
Studii de caz

Cat dureaza caldurile la pisici

Cat dureaza caldurile la pisici – Pentru proprietarii de pisici, înțelegerea comportamentului reproductiv al felinelor este esențială pentru a asigura ...

Citește articol
cabinet veterinar bucuresti

Servicii veterinare complete

Cabinet Veterinar NON STOP
Farmacie Veterinară RujanVet – Bucuresti, Luica

Get To Know More!

Demesne far hearted suppose venture excited see had has. Dependent on so extremely delivered by. Yet no jokes worse her why. Bed one supposing breakfast day fulfilled off depending questions.

You have been successfully Subscribed! Ops! Something went wrong, please try again.
cabinet veterinar bucuresti, cabinet veterinar rujanvet, politica de confidentialitate

Servicii de calitate pentru micuții tăi prieteni!
Cabinet Veterinar NON STOP
Farmacie Veterinară RujanVet
Bucuresti, Luica

Contact Info

Servicii

Consultații de specialitate

Analize de laborator

Chirurgie Ortopedie

Internări

Ecografie

Stomatologie

© 2023 RujanVet | Website creat de: Web Design Giurgiu